Steaua Bucuresti a fost înainte de ’89 una dintre cele mai bune echipe din lume. Valoarea incontestabila a jucatorilor si consistentul lor dram de noroc au facut ca în Ghencea sa ajunga Cupa Campionilor Europeni si Supercupa Europei. Totul a fost posibil însa si ca urmare a protectiei incredibile de care „ros-albastrii” aveau parte pe plan intern. Simpatizati de Nicolae Ceausescu, luati la piept de fiul acestuia, Valentin, stelistii aveau, pe lânga „satelitii” lor, care nu miscau în front în duelurile directe, dar mureau pe teren cu Dinamo (si reciproca era valabila!), si un corp de „arbitri de casa”. Care îi protejau la maximum pe Hagi si colegii lui, le permiteau lui Lacatus sau Bumbescu sa faca orice pe teren sau prelungeau meciurile pâna când câstiga cine trebuie, chiar cu pretul de a-l arunca spre groapa pe Viorel Mateianu. Iar când arbitrii nu „rezolvau cazul”, putea sa iasa si echipa de pe teren si trofeele tot în vitrina preferata a clanului Ceausescu ajungea, asa cum a fost în finala Cupei din 1988. La finalul Mondialului din 2022, mai nimeni nu poate sa spuna ca a fost o alta echipa mai buna decât Argentina. Ocrotita de sansa - doua dintre cele patru meciuri de «care pe care» au fost transate dupa penalty-uri, portarul Martinez a facut minuni în faze decisive, în ultimele minute ale disputelor cu Australia si Franta, finalista, Franta, a venit în Qatar fara „Balonul de Aur” Benzema si alte staruri ca Pogba sau Kante, de pe traseul campioanei au „disparut” nuci tari, precum Germania si Brazilia etc. -, trupa sud-americana s-a impus si i-a oferit lui Messi sansa de a-si trece în palmares singurul trofeu major care-i lipsea. Modul în care a fost tratata Argentina de arbitri la acest Mondial a lasat însa un gust amar chiar si celor care-l idolatrizeaza pe starul lui PSG, dar au picioarele pe pamânt. Faptul ca seicii aveau pregatita mantia de la decernarea trofeului pe masura lui Messi s-a simtit înca din start. Când sauditii au fost taxati cu un „pinalti”, nu cu o lovitura de la 11 metri, iar Al-Shahrani a fost lasat sa zaca pâna când capitanul Argentinei a fost blocat, desi toate regulamentele din lume indica oprirea imediata a meciului când un jucator este lovit puternic la cap. Ca arbitrii mai aveau putin si încercau sa ceara o noua votare pentru Balonul de Aur din acest an avea sa se vada apoi aproape în fiecare meci. Lui Messi i s-au mai pus pe tava câteva lovituri de la 11 metri brevetate pe la Piatra Neamt (cu Croatia si Franta fazele sunt mai mult decât interpretabile, discutii pot aparea si cu Olanda), contrazicându-se flagrant principiul ca o lovitura de pedeapsa trebuie acordata dupa o infractiune clara, i s-au iertat derapaje care ar fi trebuit sa-i genereze cartonase galbene (cu Olanda trebuia sa fie doua, cu Franta – unul), ori derapaje de comportament, în special cele de la finalul disputei cu olandezii. Dar gafele de arbitraj din finala, toate într-o singura directie!, întrec orice imaginatie. În afara de penalty-ul din care Messi a deschis scorul si de cautionarea lui de un avertisment, sirul erorilor arbitrului polonez îi pot face pe membrii celebrului „corp de balet” al Stelei de dinainte de ’89 sa ceara drepturi de autor: validarea golului trei al argentinienilor într-un moment în care rezervele acestora erau pe teren, penalty neacordat Frantei, iertarea lui Otamendi de eliminare, stoparea unui contraatac trei contra doi în ultimul minut, prin nelasarea unui avantaj la Coman, acordarea unui avertisment pentru simulare francezilor dupa un contact, nesanctionarea lovirii în cap a lui Rabiot etc. În România de dinainte de ’89 si în România postdecembrita a lui Gheorghe Stefan si Jean Padureanu, arbitrii le spuneau „victimelor” înainte de meci „Vedeti ca astazi nu e ziua voastra”. În Qatar, polonezul a facut-o abia în minutul 38, când a dat fault pentru Argentina dupa ce Messi l-a lovit pe Hernandez… Din aceste considerente, chiar daca nu mai amintim faptul ca golul francezilor care a dus meciul în prelungiri a aparut dupa ce Messi, care are doar trei goluri din actiune în spate meciuri, a pierdut mingea usor, uriasul cor al celor care sustin ca starul actual al planetei, idolul seicilor, sefilor FIFA, votantilor la Balonul de Aur (cel putin doua titluri au fost controversate), practicantilor de esports etc. este GOAT e contrazis de multi. Care amintesc de faptul ca Pele este singurul om din lume cu trei titluri mondiale (imaginile care circula pe internet cu vedeta braziliana sunt fabuloase) ori de cum a adus cel mai faultat jucator din istoria Mondialelor, Maradona, titlul Argentinei în 1986 si cum era sa semneze „dubla” patru ani mai târziu, daca nemtii nu primeau un penalty de genul celui din care s-a deschis scorul duminica. Pentru asta, Diego nu s-a plimbat pe teren, lasând toata munca pe umerii altora, ci s-a implicat nebun în fiecare meci, reusind în 1986 si doua goluri de autor, contra Angliei si Belgiei, care ar trebui incluse în patrimoniul universal. Astfel, pentru multi, Messi nu va putea fi niciodata deasupra „Regelui” Pele si a capriciosului Maradona, chiar daca cel care a facut din Napoli, un fel de FC Arges al nostru, campioana Italiei într-o perioada în care Serie A era peste Liga Campionilor, a ars intens, mult prea repede.
