Cu toate ca discursul presedintelui SUA are o incontestabila nota maniheista, comporta si unele nuantari, ca aceea în care descrie NATO ca alianta defensiva, formata din state care împartasesc valorile libertatii si democratiei, care nu a întreprins pâna acum nicio actiune ostila la adresa Federatiei Ruse, ca cetatenii rusi nu sunt inamicii SUA: „Voi, poporul rus, nu sunteti dusmanul nostru. Refuz sa cred ca salutati uciderea unor copii si bunici nevinovati sau ca acceptati ca spitale, scoli, maternitati si, pentru numele lui Dumnezeu, sa fie loviti cu rachete si bombe rusesti”. Acuzatiile presedintelui Biden sunt adresate precis (crystal clear) politicii agresoare a presedintelui Putin, numit în repetate rânduri „dictator”, „criminal”, „macelar”. Îndemnul lui Biden catre rusi, în cazul în care acestia îl vor receptiona, este de distantare fata de politica agresoare a sefului statului lor. Discursul presedintelui SUA, Joe Biden, tinut în capitala Poloniei, sâmbata seara, a debutat cu apelul „Sa nu va fie teama!”, adresat de Sf. Parinte Ioan Paul al II-lea, în anul 1978, tuturor celor care credeau în libertate, aspirau spre democratie, nadajduiau sa iasa de sub „Cortina de fier” instalata dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Discursul presedintelui american este fara îndoiala unul istoric, emotionant, cu mesaje clare pentru încurajarea tarilor din flancul estic al NATO, pentru sustinerea Ucrainei în razboiul de aparare contra agresorului de la Kremlin, dar si cu tinte spre establismentul si poporul rus1. Întregul discurs este construit în jurul opozitiei între lupta pentru libertate versus reprimare, democratie versus autocratie, ordinea bazata pe reguli (statul de drept, n.n.) versus ordinea bazata pe forta arbitrara a coercitiei. În sinteza, mesajul transmis lumii întregi este ca suntem într-un razboi în care se confrunta fortele Binelui, reprezentate de SUA, NATO, UE, Ucraina si alte state aliate, cu fortele Raului, reprezentate de Putin, Federatia Rusa ca stat agresor si sustinerea oferita de tari cu regimuri autoritare ca Belarus, Osetia de Sud, Cecenia s.a. Ferice de noi, am putea spune, ca de aceasta data suntem de partea buna a istoriei, dar cam prea aproape geografic de „imperiul raului” (cf. Ronald Reagan, 1983). Cu toate ca discursul presedintelui SUA are o incontestabila nota maniheista, comporta si unele nuantari, ca aceea în care descrie NATO ca alianta defensiva, formata din state care împartasesc valorile libertatii si democratiei, care nu a întreprins pâna acum nicio actiune ostila la adresa Federatiei Ruse, ca cetatenii rusi nu sunt inamicii SUA: „Voi, poporul rus, nu sunteti dusmanul nostru. Refuz sa cred ca salutati uciderea unor copii si bunici nevinovati sau ca acceptati ca spitale, scoli, maternitati si, pentru numele lui Dumnezeu, sa fie loviti cu rachete si bombe rusesti”. Acuzatiile presedintelui Biden sunt adresate precis (crystal clear) politicii agresoare a presedintelui Putin, numit în repetate rânduri „dictator”, „criminal”, „macelar”. Îndemnul lui Biden catre rusi, în cazul în care acestia îl vor receptiona, este de distantare fata de politica agresoare a sefului statului lor. În discursul liderului american este si o fraza (un alt fel de apel) care a generat o serie de controverse interpretative: For the God’s sake, this man cannot remain in power! („Pentru numele lui Dumnezeu, acest om (Putin, n.n.) nu mai poate sa ramâna la putere!”). Oare care sa fie sensul acestui mesaj, catre cine este tintit, cu ce consecinte? Se contureaza câteva scenarii interpretative: (1) cazul în care mesajul are ca destinatar însusi presedintele Federatiei Ruse, sugereaza o marginalizare/excludere a acestuia ca partener de dialog în afacerile internationale; (2) mesajul tinteste establismentul rus/anturajul de putere de la Kremlin, invitând la debarcarea presedintelui Putin; (3) mesajul are tinte multiple (publicul polonez, est-european, ucrainean, rus), receptive mai degraba la formulele emotionale de adresare, care induc optimism cu privire la o schimbare de regim politic la Moscova. Exprimarea presedintelui Biden a fost de aceasta data brutala, dar sincera, reflectând exasperarea milioanelor de ucraineni napastuiti de razboiul care ameninta pacea pe batrânul continent si ordinea mondiala. Reactia Kremlinului, exprimata prin vocea purtatorului de cuvânt Dmitri Peskov, a fost prompta, dar fara sa escaladeze polemica americano-rusa: „nu este treaba lui Biden sa decida aceasta. (...) Presedintele Rusiei este ales de rusi”. O nuantare a venit si din partea sefului diplomatiei americane, Antony Blinken, cum ca nu se pune problema unei strategii SUA de schimbare a presedintelui Putin. Mai transant a fost diplomatul american de cariera Richard Haass, presedinte al Council on Foreign Relations (din 2003), care a criticat afirmatia presedintelui Biden pe motiv ca „a facut ca o situatie dificila sa devina si mai dificila si o situatie periculoasa si mai periculoasa. (...) Ar trebui sa existe doua prioritati în acest moment: încheierea razboiului în termeni pe care Ucraina îi poate accepta si descurajarea oricarei escaladari din partea lui Putin. Iar acest comentariu (al presedintelui Biden, n.n.) a fost în contradictie cu ambele obiective”2. În tot acest timp, presedintele francez Emmanuel Macron considera ca „nu trebuie sa existe escaladare nici în cuvinte, nici în actiuni” în razboiul din Ucraina, invitând la o oarecare decenta fata de presedintele Federatiei Ruse3. Înlaturarea de la putere a presedintelui Putin poate conduce la încetarea ostilitatilor împotriva ucrainenilor, însa acest lucru nu înseamna neaparat o shimbare de regim politic în Federatia Rusa sau o ameliorare imediata a relatiilor cu Occidentul. Cel mai probabil, Putin va fi înlocuit tot de un autocrat propulsat din rândul silovikilor - kaghebistii deveniti politicieni influenti si/sau oameni de afaceri potenti -, refractari fata de valorile libertatii si democratiei (stat de drept, libertate de gândire si expresie, libertate de asociere, alegeri libere si corecte, mass-media independenta, guvernare transparenta). Lupul îsi schimba parul pe termen scurt, dar naravul persista mult timp. Ce se va întâmpla cu presedintele Putin, nu este prea greu de imaginat. Un fragment relevant din Principele lui Machiavelli ne lamureste asupra acestei preocupari: „Acela care devine principe cu ajutorul celor mari îsi pastreaza pozitia mai greu decât acela care o obtine cu ajutorul poporului; caci, desi principe, el este înconjurat de oameni carora li se pare ca sunt egalii lui si de aceea nu poate sa-i guverneze, nici sa le porunceasca dupa voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului este singur pe locul lui si nu are împrejur pe nimeni sau prea putini care sa nu fie gata sa-l asculte. Afara de aceasta, pe cei mari nu poti sa-i multumesti în mod cinstit si fara a le face rau celorlalti, pe când poporul îl poti multumi astfel; caci dorintele poporului sunt mai cinstite decât ale celor mari, întrucât acestia din urma vor sa asupreasca, iar celalalt vrea sa nu fie asuprit”4. 1 ABC News, Full transcript of President Biden's speech in Warsaw on Russia's invasion of Ukraine, ultima accesare 27 martie 2022. 2 Hotnews.ro, Joe Biden, criticat dur de un înalt diplomat american pentru declaratia de sâmbata contra lui Putin, ultima accesare 27 martie 2022. 3 Agerpres, Presedintele francez afirma ca nu va folosi termenii lui Biden cu privire la Putin si atentioneaza împotriva unei escaladari, ultima accesare 27 martie 2022. 4 Niccolo Machiavelli, Principele, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, pp. 119-121. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
