A urmarit meciurile cu pasiune, înainte de a le da viata cu alergari atente si driblinguri subtile, apoi le-a dirijat cu o mâna de maestru. Mario Zagallo a fost sculptorul "joga bonito" (jocul frumos). "Îi datorez multe. Poate ca 50- din ceea ce am facut a fost opera lui Zagallo", a spus odata Pelé. "Am avut o multime de antrenori buni, dar Zagallo a fost cu adevarat cel mai bun", a rezumat Ronaldo pe site-ul Federatiei Internationale. Spitalizat la Rio de Janeiro la mijlocul lunii august pentru o infectie urinara, Mario Zagallo a murit vineri, la vârsta de 92 de ani. Dupa o viata dedicata fotbalului. Si tricoului verde si auriu purtat cu credinta, ca o a doua piele, scrie Le Figaro În 1950, în timpul serviciului militar, Mario Zagallo a participat la paza noului Maracana pe care îl vazuse construindu-se din cartierul sau Tijuca. În mijlocul a 173.000 de spectatori, el a asistat împietrit la înfrângerea Braziliei în fata Uruguayului în finala Cupei Mondiale. Petrecerea, care s-a transformat într-o tragedie, a devenit parte din memoria colectiva a Braziliei drept tragedia de la Maracana. Mario Zagallo ("Furnicuta") a facut parte din revenire. În mai 1958, a marcat de doua ori la prima sa selectie împotriva Paraguayului, o performanta care a deschis usa catre Cupa Mondiala. A jucat în toate meciurile pentru Seleçao, care a câstigat prima sa Cupa Mondiala în 1958 (marcând un gol în finala cu Suedia), sustinuta de un fenomen numit Pele. Zagallo a câstigat din nou trofeul în 1962, în Chile (alaturi de Garrincha, Vava, Amarildo si Didi), iar de-a lungul vietii sale a creat o legatura speciala cu evenimentul cel mai important al fotbalului. Jucator (de la America la Botafogo, via Flamengo), o aripa stânga vioaie, foarte implicat în linia defensiva si în sarcinile defensive, Mario Zagallo (31 de selectii la echipa nationala, 5 goluri) a fost periscopul Braziliei. Nu s-a dat în spectacol. Eficient. Indispensabil. În slujba jocului si a celorlalti. În umbra lui Pele, Garrincha, Jairzinho, Carlos Alberto, Gilmar, Vava si Didi, fara sa sufere pentru asta. Dar la 35 de ani, simtul sau tactic l-a adus în prim-planul jocului, când strategul a gasit un câmp de exprimare ideal îmbratisând o cariera de antrenor (la Botafogo), care avea sa-i schimbe dimensiunea, pentru ca succesul a fost imediat. Cu câteva luni înainte de Cupa Mondiala din 1970, a mostenit Seleçao. Joao Saldanha, care nu mai era în gratiile guvernului militar brazilian, a fost demis. Zagallo a fost trimis în misiune. El s-a întors la Cupa Mondiala. Într-o pozitie expusa, supusa celor mai virulente critici ("Nicio alternativa la victorie pentru selectionerul nationalei: 150 de milioane de brazilieni mentin presiunea asupra lui Zagalo", dupa cum rezuma New York Times). Mario Zagallo a rezistat si si-a construit legenda. Cea a unui antrenor capabil sa uneasca pasiunea brazilienilor si câstigarea celor mai mari titluri. Acum este pe cale sa semneze capodopera sa. O simfonie fara nota falsa în Mexic, în timpul celei mai frumoase dintre Cupe Mondiale. Prima în culori, prima care va fi transmisa în direct. Câstigatoare pentru a treia oara, Brazilia a luat definitiv Cupa Jules Rimet si s-a impus drept cea mai mare echipa din toate timpurile. O echipa de vis (cu patru numere 10, Pele, Tostao, Gerson si Rivelino), cu 22 de ani înaintea "Dream Team" americane care a electrizat Jocurile Olimpice de la Barcelona cu geniile baschetului Magic Johnson si Michael Jordan. Cu câteva ore înainte de competitie, însa, Brazilia se temea de un fiasco comparabil cu cel de la Cupa Mondiala din 1966 (eliminare în turul I). Dar magia s-a întâmplat. "Am transformat complet Seleçao. Aceasta echipa va ramâne pentru totdeauna în memorie", spunea Zagallo, antrenorul unei Brazilii care a încântat lumea fotbalului (6 meciuri, 6 victorii, 19 goluri marcate în timpul competitiei, o finala de vis, orchestrata de Pelé, câstigata cu 4-1 în fata Italiei). "Echipa din 1958 este cea mai puternica în care am jucat vreodata, iar cea din 1970 este cea mai puternica pe care am antrenat-o vreodata. Cred ca au avut doua lucruri în comun: victoria si capacitatea de a încânta si de a uimi", a rezumat Mario Zagallo. Antrenorul brazilian a fost primul care a câstigat Cupa Mondiala atât ca jucator, cât si ca antrenor. Lui i se vor alatura Franz Beckenbauer (1974 si 1990), apoi Didier Deschamps (1998 si 2018). În 1994, "profesorul" era înca coordonatorul sportiv al echipei nationale braziliene când Romario si Bebeto au câstigat titlul în Statele Unite. "Ne-ai învatat sa iubim galbenul, culoarea Braziliei. Ne-ai aparat întotdeauna tara, pe teren si în afara lui. Esti un exemplu pentru noi toti", a declarat emotionat Dunga, capitanul echipei, înainte de înfrângerea din finala din 1998 în fata Frantei lui Aimé Jacquet. Finala abia se terminase pe 12 iulie 1998, pe Stade de France, când Aimé Jacquet a avut grija sa îsi salute omologul: "Este cel mai mare antrenor din lume. Mi-ar trebui doua vieti întregi pentru a spera sa îi pot egala recordul. L-am admirat ca jucator si apoi ca antrenor. Sper ca nu se supara ca l-am învins". "Am vrut sa merg acasa dupa ce am marsaluit pe Champs-Élysées prin Arcul de Triumf. Dar Arcul de Triumf este al vostru", a raspuns Zagallo. Si-a exportat experienta. În Kuwait si în Arabia Saudita. Dar s-a întors întotdeauna acolo de unde a plecat. La motivul sau de a trai, Selaçao. Ca un magnet. Împotriva tuturor posibilitattilor. Brazilia a produs, a cântat si a sarbatorit multi jucatori mai talentati si mai spectaculosi decât Zagallo, dar a avut întotdeauna un respect profund pentru acest om integru, dedicat, care si-a facut un loc special în istoria Selaçao, faurindu-si un palmares unic.
