Cel mai greu animal care a existat vreodata pe Pamânt, a carui fosila a fost dezgropata în Peru, avea vertebre cu diametrul de 80 de cm care cântareau fiecare 100 de kilograme. Dimensiunea totala a specimenului era probabil de 20 de metri, cu o masa estimata între 80 si 340 de tone. Acest schelet nu este cel al unui dinozaur, ci al unui mamifer marin. Un cetaceu, un var al stramosilor balenelor, care a trait în oceane acum 40 de milioane de ani, numit Perucetus colossus, potrivit studiului publicat în revista Nature. Dupa criza Cretacic-Tertiar de acum 66 de milioane de ani, eliberate de presiunea selectiva exercitata asupra lor de dinozauri, mamiferele si-au gasit linistea pe Pamânt. Unele au ales calea opusa celei pe care au luat-o stramosii lor foarte îndepartati, întorcându-se în mare. Acest lucru este valabil în special pentru stramosii balenelor, delfinilor si altor cetacee. Printre acestia se numara Perucetus colossus, o noua specie identificata cu ajutorul a 13 vertebre (prima a fost descoperita în 2010) si a patru coaste gigantice. „Cu aceasta fosila, ne aflam în cea de-a treia etapa a evolutiei cetaceelor, care sunt acum total dependente de mediul acvatic”, a explicat Christian de Muizon, director emerit de cercetare la CNRS si coautor al acestei lucrari. „În urma cu 55 de milioane de ani, dupa disparitia dinozaurilor, cetaceele erau în esenta mamifere terestre cu patru picioare, de marimea unui câine mare, plimbarete si chiar alergatoare, dar capabile si sa înoate. Câteva milioane de ani mai târziu, au aparut cetaceele amfibii care înotau un pic ca vidrele si mergeau totusi pe uscat, unde se reproduceau. Apoi avem grupul din care face parte Perucetus colossus, basilosauridae”. Specializarea extrema a lui Perucetus indica faptul ca acesta reprezinta probabil o fundatura evolutiva si nu are descendenti în prezent. Picioarele posterioare sunt înca prezente, dar sunt complet atrofiate si nu au niciun rol pentru înot. Aceste animale trebuiau sa se unduiasca în apa, probabil ca reptilele, pentru a se deplasa. Aceste prime cetacee marine au trebuit sa ia rapid în greutate prin cresterea densitatii scheletului lor pentru a compensa flotabilitatea lui Arhimede si a reusi sa se scufunde în coloana de apa”, analizeaza Christian de Muizon. Dar fosila peruviana este cu totul exceptionala prin dimensiunile sale. Analiza vertebrelor imense arata oase de o masa fara precedent, extrem de compacte, în timp ce cele ale cetaceelor moderne sunt, dimpotriva, foarte spongioase. Se estimeaza ca acest schelet, daca ar fi fost complet, ar fi cântarit între 5 si 8 tone si ar fi avut o lungime de 20 m. Adica de doua pâna la trei ori mai mult decât o balena albastra de 25 m, chiar daca aceasta este mai lunga de cinci metri. Cercetatorii au comparat apoi masa scheletului cu cea a animalelor contemporane pentru a estima masa totala a animalului. „Caracteristicile scheletului care se apropie cel mai mult de cel al lui Perucetus sunt cele ale sirenelor, grupul lamantinelor si al dugongilor”, continua Olivier Lambert. Si acestia au oase foarte dense. Când comparam masa lor cu cea a fosilei, obtinem 85 de tone. Pe de alta parte, daca comparam greutatea scheletului cu greutatea animalului la cetaceele de astazi, noul Perucetus ar cântari peste 340 de tone. „Pentru a se deplasa corect în apa fara a se scufunda sau a pluti, Perucetus a trebuit sa compenseze densitatea scheletului sau cu masa tesuturilor moi (în special a grasimii), care trebuia sa fie considerabil mai mare decât la cetaceele mari de astazi”, adauga Christian de Muizon. Se crede ca avea o masa de aproximativ 180 de tone, ceea ce îl face unul dintre cele mai grele doua animale... si poate chiar mai greu decât o balena albastra.
