Crina Popa, 48 ani, Husi: ”În urma cu 10 ani am avut o problema de sanatate care a necesitat pentru circa o luna de zile sa am nevoie de sonda vezicala. De atunci ma tot chinuiesc, periodic, cu o infectie urinara care îmi complica viata. La primele doua episoade am mers la medic si mi-a recomandat un tratament cu antibiotic. Mi-a trecut, dar simptomele au revenit si atunci am luat acelasi antibiotic si a fost în regula. Însa, la ultimele doua episoade antibioticul nu si-a mai facut efectul. Am reusit sa obtin un alt antibiotic de la medicul meu de familie - care pare sa diminueze din simptome - dar cu conditia sa ajung iarasi la un medic urolog, pentru a fi sigura ca este cel potrivit”. Prof. Univ. Dr. Catalin Pricop, medic primar urolog, Seful Departamentului de Litotritie Extracorporeala, Coordonatorul Centrului de Analiza Spectroscopica si Morfologica a Calculilor, Spitalul ”C. I. Parhon”, Iasi: ”Recomandarea unui tratament cu antibiotice nu se face ”pe încercate”. De aceea, pentru un diagnostic si un tratament corect trebuie ca pacientul sa fie investigat corect. Tractul urinar reprezinta un grup de organe la nivelul organismului responsabile de producerea si eliminarea urinei. Acesta include: rinichii, doua organe sub forma de bob de fasole care filtreaza sângele si produc urina; vezica urinara, un organ sub forma de balon în care se depoziteaza urina; ureterele, doua tuburi prin care urina ajunge la rinichi în vezica urinara; uretra, tubul care transporta urina de la vezica în afara organismului. Infectiile de tract urinar (ITU) sunt cele care pot afecta vezica urinara si/sau rinichii. Infectiile de vezica urinara, denumite cistite, sunt mai frecvent întâlnite în comparatie cu infectiile renale. Se produc atunci când bacteriile ajung la nivelul uretrei si se localizeaza la nivelul vezicii urinare. Practic, infectiile renale se produc atunci când bacteriile “urca” de la vezica urinara pâna la nivelul rinichilor. Termenul medical pentru infectiile renale este pieolonefrita. Atât cistitele cât si pielonefritele sunt mai frecvent întâlnite la femei. La nivel mondial, circa 150 milioane de persoane sunt diagnosticate anual cu infectii de tract urinar. În decursul unui an, 11- dintre femei raporteaza ca au avut o ITU iar 5 din 10 femei au cel putin o infectie urinara în timpul vietii, în conditiile în care 40- au reinfectie în urmatoarele 6 luni. Cele mai multe infectii acute ale tractului urinar inferior sunt necomplicate, nu sunt asociate cu afectare renala, dar simptomele de infectie urinara joasa sunt deranjante si impacteaza negativ calitatea vietii femeilor. Semnele cel mai frecvent întâlnite în cistite sunt: durere sau senzatie de usturime la urinare; nevoia de a urina des; senzatie de urgenta mictionala (de a urina cât mai repede sau imediat dupa ce apare senzatia de a urina); aparitia de sânge în urina sau urina colorata în rosu (hematuria); Simptomele unei infectii urinare localizate la nivelul rinichilor includ toate simptomele descrise mai sus, la care se pot asocia: febra, dureri de spate, greata, varsaturi. Infectiile urinare pot fi depistate clinic prin aparitia simptomelor sau prin efectuarea unor teste din urina - test rapid de depistare infectii urinare - test dipstick, examen sumar de urina complet cu sediment sau urocultura, pentru a depista tipul de bacterie incriminat. Deoarece infectiile urinare sunt cauzate de bacterii, majoritatea sunt tratate cu antibiotice, durata tratamentului fiind variabila în functie de simptome, de istoricul personal de infectii si de istoricul medical. În cazul pielonefritelor, este necesar ca tratamentul sa fie efectuat sub supraveghere medicala, în spital, si antibioticele sa fie administrate intravenos. De retinut ca nu putem vorbi de infectie urinara fara a avea rezultatul unei uroculturi recente, care pune în evidenta atât germenul cât si sensibilitatea lui la antibiotice. În mod obisnuit, semnele si simptomele se amelioreaza în decurs de o zi sau doua de la initierea tratamentului specific. Este esential ca tratamentul prescris sa fie urmat complet, pentru a preveni recidivele. În practica clinica se impune utilizarea judicioasa a antibioticelor, ceea ce presupune un medicament adecvat, o doza si o durata optima, în conditiile în care rezistenta la antibiotice constituie o problema de sanatate globala. De exemplu, numai în anul 2020, rezistenta crescuta a fost raportata pentru mai multe specii bacteriene cu peste 50 000 de decese atribuibile infectiilor cu bacterii rezistente la antibiotice. Având în vedere cresterea rezistentei la antibiotice, din ce în ce mai multi cercetatori evalueaza proprietatile antibacteriene ale diferitelor plante si ale constituentilor acestora si utilitatea lor ca tratament complementar în infectii. Dar, si în aceste cazuri, deciziile pentru un tratament - indiferent ca vorbim despre unul cu antibiotice si/sau complementar - se iau doar de catre medicul curant, pe baza rezultatelor investigatiilor facute pacientei”.
