Silvio Berlusconi a murit în aceasta dimineata, la ora 9:30, la spitalul San Raffaele din Milano, unde copiii si fratele sau s-au deplasat de urgenta dupa ce situatia medicala s-a înrautatit. De trei ori prim-ministru, fondator al Forza Italia si al unui imperiu de televiziune care a modelat imaginatia nationala timp de peste 20 de ani. Silvio Berlusconi, nascut pentru celebritate si scandal: De la cântaret, la om de afaceri miliardar si politician care a condus patru guverne Putini italieni au exercitat mai multa influenta si au atras mai multa notorietate decât Silvio Berlusconi: om de afaceri miliardar, detinând un imperiu media, a fost de patru ori prim-ministru si a fost membru al Parlamentului European. Silvio Berlusconi nu a fost strain de scandaluri, probleme cu justitia si probleme serioase de sanatate, dar cumva a reusit sa le faca fata si sa revina de fiecare data, impunându-se ca o figura controversata inclusiv pe plan international. Nascut la 29 septembrie 1936 la Milano, Berlusconi era copil în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La fel ca multi tineri din Milano, a fost evacuat si a locuit cu mama sa într-un sat aflat la o anumita distanta de oras. Si-a început cariera vânzând aspiratoare si si-a construit o reputatie ca artist, cântând mai întâi în cluburi de noapte si apoi pe vase de croaziera. Dupa ce a intrat în politica, ani de zile a reusit sa evite cu succes scandalurile sexuale si acuzatiile de coruptie, pâna când, în 2011, criza datoriilor din zona euro a afectat profund Italia si a dus la o scadere temporara a influentei sale. Dar ceva si mai rau avea sa vina pentru omul pe care multi italieni ajunsesera sa îl considere de neatins, dupa ce condusese patru guverne. A fost condamnat pentru frauda fiscala în 2013 si expulzat din Senatul italian. Dupa o alta condamnare, în 2015, toata lumea credea ca s-a încheiat definitiv cariera sa politica. Dar, în ciuda faptului ca a suferit un atac de cord despre care medicul sau a spus ca l-ar fi putut ucide, în 2016, si ca a fost operat de urgenta la colon în 2019, carismaticul showman era pregatit pentru o noua revenire în politica. Chiar daca i s-a interzis sa ocupe functii publice din cauza cazierului sau judiciar, el si-a condus partidul de centru-dreapta Forza Italia catre un succes electoral moderat în 2018. Iar un an mai târziu, odata cu ridicarea interdictiei de a candida, si-a câstigat un loc în Parlamentul European la vârsta de 82 de ani. A revenit în forta în prim-planul politicii interne italiene în 2022, când a negociat intrarea partidului sau în coalitia de guvernare condusa de premierul Giorgia Meloni. DE LA CÂNTARET LA MOGUL MEDIA Dupa ce a absolvit Universitatea din Milano cu o diploma în drept în 1961, Berlusconi a devenit dezvoltator imobiliar. A înfiintat Edilnord, o companie de constructii, impunându-se ca dezvoltator de locuinte rezidentiale în jurul orasului sau natal Milano si acumulând o avere considerabila pâna în anii 1970. Zece ani mai târziu, în 1974, a lansat o companie locala de televiziune prin cablu - Telemilano - care avea sa se transforme în cel mai mare imperiu media din Italia, Mediaset, care controleaza cele mai mari trei posturi de televiziune private din tara. În 1978 a lansat prima provocare directa la adresa monopolului national de televiziune. În 1980, a înfiintat Canale 5, prima retea comerciala de televiziune din Italia, iar pâna la sfârsitul deceniului, posturile create de Berlusconi dominau undele radio italiene. Berlusconi si-a diversificat, de asemenea, afacerile, achizitionând magazine, cinematografe, edituri si echipa de fotbal AC Milan. Si-a consolidat imperiul sub umbrela holdingului Fininvest, un vast conglomerat care a ajuns sa controleze peste 150 de întreprinderi. Silvio Berlusconi a ramas unul dintre cei mai bogati oameni din Italia. El si familia sa au construit o avere estimata înainte de pandemie la 6,4 miliarde de dolari de catre revista americana de afaceri Forbes. Imensul sau holding Fininvest are în prezent sub umbrela sa Mediaset si cea mai mare editura italiana, Mondadori, si detine, printre altele, participatii în cotidianul Il Giornale. Berlusconi a vândut clubul de fotbal AC Milan unor investitori chinezi pentru 740 de milioane de euro în 2017. Copiii sai - Marina, Barbara, Pier Silvio, Eleonora si Luigi - participa cu totii la conducerea imperiului sau de afaceri. BERLUSCONI INTRA ÎN POLITICA Berlusconi a dominat politica italiana începând cu anii 1990. A ajuns sa conduca patru guverne, între anii 1994-1995, 2001-2006 si 2008-2011. În 1993, si-a fondat propriul partid politic, Forza Italia (Hai, Italia!), cu o orientare conservatoare, numit asa dupa un celebru cântec italian cântat pe stadioanele de fotbal. Multi au sperat ca priceperea sa în afaceri ar putea contribui la revitalizarea economiei Italiei. Oamenii îsi doreau o pauza în ceea ce priveste coruptia si instabilitatea care afectau politica italiana de ani de zile. În anul urmator a devenit prim-ministru, conducând o coalitie cu Alianta Nationala si Liga Nordului, partide de dreapta. Mandatul sau s-a dovedit a fi însa turbulent. La scurt timp dupa ce a preluat functia, în mai 1994, a fost lansata o ancheta de coruptie asupra imperiului sau de afaceri, iar disputele din cadrul coalitiei de guvernare au culminat cu iesirea de la guvernare a partidului Lega Nord (Liga Nordului), în decembrie. Confruntat cu un vot de neîncredere, Berlusconi si-a anuntat demisia la 22 decembrie 1994, dar a ramas în functie ca interimar pâna în ianuarie 1995. SUISURI SI COBORÂSURI Au urmat o serie de suisuri si coborâsuri. A fost condamnat pentru frauda si coruptie, dar verdictele au fost în cele din urma anulate. În pofida acestor acuzatii si a criticilor privind controlul pe care îl detinea asupra unei mari parti a presei italiene, a ramas liderul Forza Italia. A pierdut alegerile din 1996 în fata stângii lui Romano Prodi. Promitând reduceri de taxe, mai multe locuri de munca si pensii mai mari, a condus o coalitie de centru-dreapta spre victorie la alegerile parlamentare nationale din 2001 si a devenit din nou prim-ministru, din nou în coalitie cu fostii sai parteneri. Dupa ce a condus cel mai longeviv guvern italian de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost din nou învins de Prodi în 2006. A revenit la guvernare în 2008, la conducerea unui partid reînnoit, redenumit Poporul Libertatii (PDL). Sprijinul sau a disparut în 2011, pe masura ce costurile de împrumut ale tarii au crescut vertiginos în plina criza a datoriilor din zona euro, iar el a demisionat dupa ce si-a pierdut majoritatea parlamentara. În februarie 2013, a fost la un procent de a câstiga alegerile generale - suficient de aproape pentru a juca un rol în coalitia de guvernare. Pe masura ce tensiunile au crescut din cauza condamnarii sale pentru frauda fiscala, partidul s-a divizat, iar Berlusconi l-a relansat sub vechea denumire, Forza Italia. A ramas apoi departe de centrul scenei politice timp de aproximativ patru ani, dupa ce a fost expulzat din parlament. În 2018, Forza Italia a fost lasata în afara coalitiei cu Liga Nordului, de dreapta, în ciuda unei performante electorale solide. În orice caz, Berlusconi nu ar fi putut ocupa el însusi o functie publica, din cauza cazierului sau judiciar. Dar aceasta interdictie a fost anulata în acelasi an, când a fost considerat "reabilitat" de catre instante - si a anuntat ca va participa la alegerile europene din mai 2019. La acele alegeri, Forza Italia a obtinut mai putin de 10- din voturile din Italia - dar suficient pentru a avea mai multe mandate, inclusiv cel al lui Berlusconi. A revenit apoi în Senat în urma alegerilor generale din 2022. UN PROFIL CONTROVERSAT În orice caz, ca politician Berlusconi a fost prima persoana care a preluat functia de prim-ministru al Italiei fara sa fi detinut anterior vreo functie guvernamentala sau administrativa. A ramas cunoscut pentru stilul sau politic populist si pentru personalitatea sa impunatoare. În timpul mandatelor sale, a fost adesea acuzat ca ar fi un lider autoritar si un om dur. Berlusconi s-a impus ca o figura controversata, care diviza opinia publica si analistii politici. Sustinatorii i-au subliniat abilitatile sale de lider si puterea sa carismatica, politica sa fiscala bazata pe reducerea impozitelor si capacitatea sa de a mentine relatii externe puternice si strânse atât cu Statele Unite, cât si cu Rusia. Criticii i-au pus la îndoiala performantele ca politician si etica practicilor sale guvernamentale în legatura cu propriile afaceri. A fost acuzat ca a gestionat prost bugetul de stat si ca a crescut datoria publica italiana, ca si-a urmarit interesele personale ca sef al guvernului, propriile companii beneficiind de pe urma politicilor promovate de guvernele sale. I s-a reprosat, de asemenea, ca avea vaste conflicte de interese din cauza detinerii unui imperiu media, cu care a restrictionat libertatea de informare, si ca a fost santajat în calitate de lider din cauza vietii sale private turbulente. Dar poate cel mai controversat aspect al profilului sau în planul politicii externe ramâne relatia si atitudinea fata de Moscova. Berlusconi s-a numarat printre cei mai vocali sustinatori ai unor legaturi mai strânse între Rusia si Uniunea Europeana. Într-un articol publicat în presa italiana la 26 mai 2002, el a declarat ca urmatorul pas în integrarea tot mai mare a Rusiei cu Occidentul ar trebui sa fie aderarea la UE. Berlusconi a avut o relatie calda cu Vladimir Putin. În septembrie 2014, dupa ce Putin anexase Crimeea, Berlusconi a acuzat Statele Unite, NATO si UE de "o abordare ridicola si iresponsabila de sanctionare a Federatiei Ruse, care nu poate decât sa apere cetatenii ucraineni de origine rusa pe care îi considera frati". Cei doi lideri au descris adesea relatia lor ca fiind o prietenie strânsa, continuând sa organizeze întâlniri bilaterale chiar si dupa demisia lui Berlusconi în noiembrie 2011. Berlusconi a condamnat invazia rusa din 2022 în Ucraina, declarându-se profund dezamagit de comportamentul presedintelui rus Putin, dar înaintea alegerilor generale italiene din 2022, el a aparat "operatiunea militara speciala" pusa în aplicare de Rusia, adaugând ca Putin a vrut doar sa înlocuiasca guvernul lui Volodimir Zelenski cu "oameni decenti". În octombrie 2022, înregistrari audio scurse catre presa au aratat ca Berlusoni si-a exprimat consternarea fata de sprijinul militar al Italiei pentru Ucraina si l-a învinuit pe Volodimir Zelenski pentru invazia rusa în Ucraina. REGELE GAFELOR Berlusconi avea faima de a face gafe sau remarci insensibile. La 2 iulie 2003, a sugerat ca europarlamentarul social-democrat german Martin Schulz, care îi criticase politicile interne, ar trebui sa joace într-un film rolul unui gardian la un lagar de concentrare nazist. Berlusconi a insistat ca a glumit, dar i-a acuzat pe Schulz si pe altii ca sunt "turisti rau-voitori ai democratiei". Acest incident a provocat o scurta racire a relatiilor Italiei cu Germania. Adresându-se traderilor de la Bursa de Valori din New York, în septembrie 2003, Berlusconi a enumerat o serie de motive pentru a investi în Italia, primul dintre acestea fiind acela ca aici sunt "cele mai frumoase secretare din lume". Aceasta remarca a dus la proteste în rândul femeilor din parlament. În martie 2006, Berlusconi a afirmat ca sub Mao Zedong, comunistii chinezi au "fiert copii pentru a fertiliza câmpurile". în 2008, Berlusconi a provocat controverse la o conferinta de presa comuna cu presedintele rus Vladimir Putin. Când un jurnalist de la ziarul rus Nezavisimaia Gazeta a pus o întrebare despre relatiile personale cu Putin, Berlusconi a facut un gest catre jurnalist imitând un pistolar care tragea. Tot în 2008, dupa ce Barack Obama a fost ales ca primul presedinte de culoare al SUA, Berlusconi s-a referit la Obama ca fiind "tânar, chipes si chiar bronzat". La doua zile dupa cutremurul din 2009 de la L'Aquila, Berlusconi a sugerat ca persoanele ramase fara adapost ar trebui sa priveasca experienta lor ca pe un weekend petrecut cu cortul. NESFÂRSITA SAGA JUDICIARA A LUI BERLUSCONI O mare parte din cariera politica a lui Berlusconi a fost afectata de o serie de batalii juridice. Originar din Milano, el s-a plâns în mod frecvent ca a fost victima autoritatilor judiciare din aceasta metropola. În 2009, el estima ca, în 20 de ani, a avut 2 500 de înfatisari în instanta în 106 procese, cu un cost juridic de 200 de milioane de euro, scrie BBC. El a negat delapidarea, frauda fiscala si contabilitatea falsa, precum si tentativa de mituire a unui judecator - acuzatii cu care s-a confruntat. În numeroase ocazii, a fost achitat, a avut condamnari anulate sau le-a vazut expirând în urma unui termen de prescriptie. MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITATII LA 76 DE ANI A primit o palma atunci când, în 2011, Curtea Constitutionala a anulat o parte a unei legi care îi acorda imunitate temporara lui si altor ministri de rang înalt. Pâna la sfârsitul anului a fost înlaturat de la putere, iar în octombrie 2012 a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru frauda fiscala si i s-a interzis accesul la functii publice. Berlusconi si-a sustinut nevinovatia si a vorbit despre o "lovitura de stat judiciara". Pentru ca avea peste 75 de ani, a primit o sentinta cu munca în folosul comunitatii, lucrând patru ore pe saptamâna cu batrânii bolnavi de dementa într-un azil catolic de lânga Milano. Berlusconi nu a fost niciodata judecat pentru acuzatii legate de mafia siciliana, desi mai multi membri ai acesteia au declarat ca ar fi avut legaturi cu organizatia criminala siciliana. FEMEILE LUI BERLUSCONI SI PETRECERILE BUNGA-BUNGA Luptele lui Berlusconi în arena politica si în sala de judecata au fost însotite de o serie de relatari scandaloase despre viata sa privata. A cunoscut-o pe cea de-a doua sotie, Veronica Lario, dupa ce aceasta a jucat topless într-o piesa de teatru. Când a fost fotografiat la petrecerea de 18 ani a modelului aspirant Noemi Letizia, sotia sa a decis sa divorteze de el în 2009. În 1965, Berlusconi se casatorise cu Carla Elvira Dall'Oglio, cu care a avut doi copii: Maria Elvira, cunoscuta ca Marina (nascuta în 1966) si Pier Silvio (nascut în 1969). În 1980, Berlusconi a început relatia cu actrita Veronica Lario, cu care a avut ulterior trei copii: Barbara (nascuta în 1984), Eleonora (nascuta în 1986) si Luigi (nascut în 1988). A divortat de Dall'Oglio în 1985 si s-a casatorit cu Lario în 1990. La acel moment, Berlusconi era un antreprenor cunoscut, iar nunta sa a fost un eveniment social notabil. Unul dintre cavalerii sai de onoare a fost Bettino Craxi, fost prim-ministru si lider al Partidului Socialist Italian, condamnat ulterior pentru coruptie. La 28 decembrie 2012, Berlusconi a fost obligat sa-i plateasca fostei sale sotii Veronica Lario 48 de milioane de dolari pe an, în cadrul unui acord de divort, dar a putut pastra casa de 100 de milioane de dolari în care locuiau împreuna cu cei trei copii ai lor. Dar reputatia sa a fost patata cel mai mult de acuzatiile privind petrecerile picante, denumite "bunga-bunga", de la vila sa privata la care participau fete care dansau în cluburi. Totul a culminat cu o condamnare pentru ca a platit pentru sex cu o prostituata minora. În octombrie 2010, a iesit la iveala faptul ca Berlusconi a sunat la o sectie de politie pentru a cere eliberarea unei fete de 17 ani, Karima "Ruby" El Mahroug. Aceasta era retinuta pentru furt si se spunea, de asemenea, ca ar fi participat la petrecerile sale "bunga-bunga". În iunie 2013, el a fost gasit vinovat ca a platit-o pentru sex si ca a abuzat de putere. Cazul a fost în cele din urma anulat în 2014. A fost apoi judecat sub acuzatia de mituire a unui martor - lucru pe care îl neaga - iar în cele din urma a fost achitat în februarie 2023. Berlusconi a sustinut întotdeauna ca nu este "un sfânt", dar a respins cu fermitate afirmatiile ca ar fi platit vreodata o femeie pentru sex. "Nu am înteles niciodata unde este satisfactia atunci când îti lipseste placerea de a cuceri", spunea el.
