Gabriela Drinceanu este, cu certitudine, o voce distincta în sculptura româneasca actuala, cu o activitate profesionala vasta. Astfel, expozitia “Sub veghea îngerilor”, care a fost deschisa la Palatul Roznovanu (Primarie) înca din data de 28 noiembrie, este rezultatul unei fuziuni, ori a fauririi unui prototip ce însumeaza în egala masura sacrul si profanul. Cunoscutul teoretician al artelor Constantin Prut afirma ca „artista îmbina doua programe care, aparent, contin tensiuni identice incompatibile: pe de-o parte, avem de-a face cu asumarea conditiei volumetrice, tridimensionale, a sculpturii si pe de alta parte ea pleaca de la premisa crestina a imaginii, care refuza instalarea unui eidiolon, a «chipului cioplit»“. Stilul artistei Tiparul iconic sau de organizare spatiala hieratica o fascineaza pe artista, dar nu îsi pune amprenta decât, pe alocuri, la nivel conceptual. Nu atât corpul, ca structura, si nici sensul pe care acestea îl transmit primeaza. “Antropomorfizarea lemnului sau a lutului, oprirea timpului în articulatiile neclinitite, de fapt, senzatia de miscare naturala, de coregrafie ce sugereaza desprinderea de pe pamânt sau zborul, pe care ti-o creaza fiecare lucrare în parte, este amplificata prin gestualitate, gestul purtând cu sine umbra pe care o proiecteaza. Suntem martori ai unei transcendente prin forme si volume, subtil articulate, organizate în structuri inductive”, a declarat Maria Bilasevschi, critic de arta si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici din Iasi. Rolul fiintelor îngeresti în sculptura Privita cu atentie, dupa cum adauga Maria Bilasevschi, sculptura amplifica rolul fiintelor îngeresti de mijlocitor, între pamântesc si celest, sau mai mult de vehicul între proiectia vizibilului, palpabilului si naratiunea intrinseca, cu valente spirituale. Rolul Îngerilor în creatia artistica si activitatea Divinitatii reprezinta un element de baza în dezvoltarea ezoterica a religiei si a fundamentatiilor mistice în acest context. Cuvântul Înger este aplicat în Scripturi unor fiinte supranaturale, care faciliteaza vointa Dumnezeiasca sau o transmit umanitatii. Îngerul, în calitatea lui de mesager, este întotdeauna purtatorul unei vesti bune pentru suflet. Ar mai exista si o alta idee – anume ca, atunci când Divinitatea nu poate fi vazuta sau atinsa, ea are nevoie de mesageri, de vestitori. Practic, crestinismul este singura religie în care Dumnezeu nu este reprezentat fizic, nu are o fata, o silueta care sa poate fi identificata, adorata. El este undeva prea sus, de neatins. Atunci, omenirea are nevoie de simboluri tangibile chiar si pentru lumea spirituala. De aici nevoia de îngeri si cultul lor. Se pare ca Dumnezeu nu a reusit sa-si tina în frâu servitorii pentru ca acestia s-au împreunat (zice-se) cu fiicele oamenilor. Mai mult decât atât, oamenii le-au ridicat un adevarat cult, lasându-l pe urma pe Parintele lor.
