Solicitându-i violoncelistului Dan Prelipcean definitia spontana a genului artistic pe care îl cultiva de o viata, am primit raspunsul scurt: „Muzica de camera este o muzica a elitei”1. Ca orice afirmatie hotarâta, cele opt cuvinte nu pot înlatura îndoiala pentru ca, ani multi, salile de concert unde a cântat cvartetul de coarde „Voces” au fost ocupate pâna la ultimul loc de melomani pasionati, însa nu toti posesorii unei culturi muzicale profunde, mai ales în genul cameral. Opus-uri elaborate conform unor tehnici componistice savante, complexe, integrate climatului interior de adânca spiritualitate, intrând în zone rare ale meditatiei, ale reculegerii au fost întotdeauna audiate în cea mai deplina liniste, nu am observat vreodata nici macar o singura persoana parasind sala în timpul plamadirii substantei muzicale, aplauzele puternice, îndelungate ce au urmat barelor finale din partituri dovedind efectele hedoniste si spirituale asupra ascultatorilor. Ma gândesc acum la creatii de Haydn, Beethoven, Brahms sau Enescu. Dintr-un numar impozant al cvartetelor de coarde intrate în istoria muzicii secolelor XX-XXI si datorita admirabilei longevitati mentionez doar „Beethoven, „Allegri”, „Esterhazy”, „Borodin”, „Orion”, „Amadeus”, „Enescu”, „Busch”, „Alban Berg”, „Academica”. Unele grupuri muzicale de acest tip au depasit în mod cu totul uimitor-admirativ jumatatea de secol a existentei: „Borodin” (1945), „Allegri” (1953), „Bartók” (1957), „Beethoven” (1922-1987), „Esterhazy” (1968), „Tel Aviv” (1959)2, iar „Fine Arts” îsi va încheia în curând glorioasa existenta artistica ajunsa la 76 de ani! Precizez, cvartetele de coarde numite au rezistat timpului (cu unele modificari explicabile prin intrarea instrumentistilor tineri în componenta) nu numai din ambitia si consecventa instrumentistilor, datorita valorii lor muzical-artistice ultraperformante, dar, în mod esential, gratie si apartenentei la institutii – Conservatoare, Filarmonici – care le-au asigurat infrastructura, fondurile, toate conditiile necesare cultivarii exclusive a repertoriului lor. Alte formatii instrumentale de similara alcatuire, de ireprosabila calitate au avut o existenta mai scurta motivata de lipsa conditiilor amintite, de schimbarile si optiunile intervenite la un moment dat în viata muzicienilor. La rândul sau, „Voces” si-a asigurat atât de necesara independenta devenind în 1980 cvartetul Filarmonicii din Iasi, în 1990 fiind inclus în rândul formatiilor Societatii Române de Radio. Voces este singurul cvartet de coarde din România care si-a sarbatorit recent aproape cinci decenii de la înfiintare (Dan Prelipcean, membru fondator, a calculat 47 de ani de activitate efectiva). Esential mi se pare climatul profesional asigurat de profesorii prestigiosi care activau în momentul aparitiei „Voces”-ului la Conservatorul iesean – afisele, cronicile din acea epoca argumenteaza numarul mare de studenti adunati în formatii instrumentale si vocale ajunse pe scenele de concert. Prin ce s-a remarcat cvartetul de coarde „Voces” la prima aparitie (Filarmonica „Moldova”, 8 aprilie 1973 – Haydn, Mozart, Reger), prin ce a devenit un nume de elita al artei interpretarii? Pe bazele studiilor cu dascali, cu instrumentisti prestigiosi din tara si de peste hotare (Gheorghe Sârbu, Gheorghe Rus, George Hamza, Wilhelm Georg Berger, Friedrich von Hausegger, Amedeo Baldovino, Hans Leygraf, Jost Michaels, Mieceslav Horzowski, membrii cvartetului „Amadeus”). Aderentei stricte la stilurile epocii, ale compozitorilor alesi spre interpretare s-a adaugat combinatia fericita de rigoare si temperament, pe care o cred tipica spatiului bucovinean al fratilor Bujor si Dan Prelipcean, fondatorii cvartetului. Etajele superioare ale manierei de a cânta tipica „Voces”-ului fiind experienta, rafinamentul dobândite cu anii. În muzica ascetica, în sonoritatea aerata, aproape mata din „Cele sapte cuvinte ale lui Iisus pe cruce” (Joseph Haydn), din „Arta Fugii” (Johann Sebastian Bach) se simte flacara pâlpâinda sau nemiscata a pasiunii, cele patru instrumente cu corzi transmit un gând, o rugaciune, un sentiment ce se întâlnesc rar la alte cvartete de coarde pe aceeasi treapta expresiva. Patos, robustete a sunetului individual si de grup, limpezime, culoare, sonoritate densa ajungând uneori la dimensiunea orchestrei de coarde, fluiditate epica a discursului muzical, prezenta ce se impune, copleseste, farmeca – astfel se poate defini cântul instrumentistilor reuniti în cvartetul „Voces”. Integralele creatiilor de Haydn si Beethoven reluate în timp cu admirabil surplus ideatic-estetic, ale opus-urilor de camera enesciene, seria lunga a primelor auditii de lucrari contemporane românesti – totul se argumenteaza prin amintirea publicului, paginile de cronica, înregistrari. Documentelor audio ramase în memoria discurilor multe la numar publicate în România si peste granite, a imprimarilor radiofonice se adauga un unicat: dublul dvd realizat la TVR Iasi, singura productie profesionala româneasca de acest tip dedicata unui cvartet de coarde, ce retine concerte sustinute de „Voces” dupa 1989 ca protagonist, în compania virtuozilor Valentin Gheorghiu (pian) si Martin Lovett (violoncel). Conceput, finisat în 2013, când s-au împlinit patru decenii de la înfiintare, prezentat la Ateneul Român din Bucuresti în timpul editiei din acel an a Festivalului International „George Enescu”, dublul dvd ramâne o marturie a valorii celui mai longeviv cvartet de coarde românesc, marturie meritând a fi completata, printre altele, cu monumentala „Arta a fugii”, înregistrata, tot la înalte standarde calitative audio-video într-una din salile Universitatii „Al. I. Cuza”. De altfel, TVR Iasi a fost singura institutie media din România care a reflectat permanent prin reportaje, colocvii si înregistrari speciale prezentele scenice ale cvartetului „Voces” în perioada 1993-2018. Motivul? Valoarea de patrimoniu a muzicienilor care au activat, succesiv, sub acest nume: Bujor Prelipcean – vioara I, Adrian Anania, Anton Diaconu si Vlad Hrubaru – vioara a II-a, Gheorghe Haag si Constantin Stanciu – viola, Dan Prelipcean – violoncel. Exemplul, continuitatea de ideal, consecventa si valoare se lumineaza de mult timp în performantele muzical-artistice ale cvartetelor „Gaudeamus” si „Ad Libitum”. 1„Exclusiv 5 X 2”, TVR Iasi-TVR 2, 1998 2Anul din paranteze reprezinta începutul activitatii formatiilor active si în prezent. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
