Dincolo de declaratiile însufletite de sprijin la adresa luptei eroice a Ucrainei, exista în Occident înca destule ezitari si reticente, pe fondul unor interese si calcule diferite, în privinta suportului militar pentru Kiev. Sub impactul imaginilor vizitei triumfale a lui Volodimir Zelenski în Marea Britanie care a cuprins, pe lânga întâlnirea de la resedinta oficiala a premierului britanic, un discurs în fata Parlamentului la Westminster Hall si o primire la regele Charles, Emmanuel Macron, care miercurea trecuta avea programata o seara la teatru cu sotia, a decis în graba sa aranjeze în contrapartida un dineu de noapte la Palatul Elysee la care sa i se alature presedintele ucrainean si cancelarul german Olaf Scholz. Initial mai fusese programata o ceremonie la Domul Invalizilor care însa a fost anulata din cauza orei târzii la care Zelenski urma sa ajunga de la Londra. Interesant, acest efort de ultim moment, venea dupa ce initial Parisul nu daduse nici un raspuns unui demers al Kievului care dorise sa organizeze o astfel de întâlnire înaintea vizitei lui Zelenski la Bruxelles. Dupa cum dezvaluie Politico, Macron ar fi dorit ca o vizita a acestuia sa coincida cu ceva grandios, o „initiativa diplomatica” la aniversarea declansarii invaziei care sa aduca în prim plan Franta care, ca si Germania, s-a dovedit mai degraba reticenta în a sprijini într-un mod semnificativ Kievul, spre deosebire de Statele Unite, Marea Britanie si Polonia. Dincolo de asta s-au vazut clar diferentele de atmosfera: în contrast cu îmbratisarile repetate dintre presedintele ucrainean si Rishi Sunak, la Paris gesturile au fost mult mai retinute. Kievul priveste diferentiat relatiile cu Londra si Washingtonul, în comparatie cu cele cu Parisul si Berlinul. Stie destul de clar pe cine se poate baza în mod real în ceea ce priveste sprijinul militar. Însa ucrainenii sunt de asemenea constienti ca au nevoie de Franta si Germania în relatia cu Uniunea Europeana de la care asteapta un consistent sprijin financiar. Aceste detalii de culise sunt adesea mai relevante decât multe declaratii oficiale. Razboiul din Ucraina este privit în chei diferite în principalele capitale occidentale. Pentru Polonia, dar si pentru majoritatea celorlalte state din Est, de la Finlanda, Suedia, tarile baltice, la Cehia si România, chestiunea securitatii este în prim plan. Toate aceste tari, desi membre UE, stiu ca se pot baza în mod real doar pe doi aliati din afara Uniunii, Marea Britanie si Statele Unite. Tocmai acest lucru deranjeaza în principal Franta, dar si Germania, la fel ca si perspectiva unei potentiale axe estice de viitor, în jurul unui nucleu constituit din Polonia si Ucraina, care ar eroda capacitatea nucleului franco-german de a-si impune deciziile în interiorul UE. Initiativa lui Macron de a aranja în ultimul moment o întâlnire cu Zelenski, împreuna cu Olaf Scholz, este tocmai o încercare de a contracara cresterea influentei Statelor Unite si a Marii Britanii în Europa de Est din cauza razboiului din Ucraina fata de care Franta si Germania sunt nevoite sa reactioneze, fara mare entuziasm, cel putin la nivel de imagine. Numai ca întâlnirea de la Paris a stârnit si reactii critice. La Roma, Giorgia Meloni, pe care Politico ca si alte canale media continua sa o eticheteze inertial de extrema dreapta, cu toate ca nu e nimic extrem în ceea ce premierul italian (deocamdata cel mai popular lider politic din Europa de Vest) a facut în cele putin peste o suta de zile de când se afla la guvernare, a criticat faptul ca Italia a fost exclusa. La fel cum a fost exclusa, alaturi de toate celelalte tari din UE, de la discutiile pe care ministri din Franta si Germania le-au avut la Washington privitoare la un contencios transatlantic pe marginea subventiilor „verzi” prevazute într-un pachet bugetar propus de catre administratia Biden. Zelenski a fost primit în triumf la Londra si la Bruxelles. S-au dat declaratii de sprijin însufletite, s-a vorbit despre valori si principii înalte aflate în joc. Însa nu neaparat de asta are nevoie Ucraina, ci de un sprijin militar consistent, de tancuri, rachete si avioane de lupta. Capitol la care brusc lucrurile devin mai nuantate, e vizibila discrepanta dintre discursuri si sprijinul concret. Din mai multe motive. În primul rând ca stocurile de armament disponibile sunt tot mai reduse. Nu poti sustine un efort de razboi de dimensiunea celui din Ucraina cu niste economii occidentale care spre deosebire de cea din Rusia, care s-a orientat catre productia de razboi, functioneaza în regim normal. Generalul McMaster, fost Consilier pentru Securitate Nationala al presedintelui Trump, mentiona ca pâna acum Statele Unite au livrat Ucrainei echivalentul productiei de lansatoare Javelin pe 5 ani. Si, în timp ce Rusia avea la începutul razboiului 12 mii de tancuri, Franta, Germania si Marea Britanie aveau la un loc sub o mie. În al doilea rând, pozitionarea fata de obiectivele urmarite în diferite capitale privind evolutia conflictului este si aceasta destul de diferita. În timp ce teama fata de o escaladare a razboiului este si aceasta un factor important. (Va urma)
