Urmeaza zile caniculare, cu temperaturi ce se apropie de 40 de grade la umbra în anumite zone. În Capitala, potrivit masuratorilor efectuate, maximul lunii iulie a fost de 42,4 grade, atins în 5 iulie 2000. Temperatura maxima absoluta a lunii iulie este 44,3ºC si a fost înregistrata la Calafat, în data de 24 iulie 2007, potrivit ANM. Dar calduri de peste 40 de grade au mai fost si la Turnu Magurele (43,2 grade, în 25 iulie 1987) si Calafat (tot 43,2 grade, în 5 iulie 2000). De asemenea, peste 40 de grade au mai fost în trecut si la Târgu Jiu, Galati sau Timisoara (uneori chiar în luni considerate de toamna- august sau septembrie). De ce vedem însa atâtea extreme în aceasta vara? Una din explicatii vine de la specialistii din Grupul de Climatologie si Prognoze Globale: Asistam la o lupta intre doua regiuni (polara si tropicala) cu o intensitate peste medie, deoarece regiunea polara desi are o activitate intensa, are o structura slaba, fara omogenitate. Oceanele globale au preluat o cantitate mare de caldura, in lipsa aerului rece, consumat in cursul primaverii. Practic, ne aflam intr-o perioada de crestere a radiatiei solare (crestere normala, tinand cont de perioada in care ne aflam in cadrul ciclului solar) si vedem o activitate mai intensa a atmosferei planetei noastre. Anul 2020 a fost unul care a adus schimbari radicale. Timp de aproape 3 ani, planeta a fost dominata de minimul solar ce a avut loc. Vortexul a fost unul din ce in ce mai intens, pana cand a devenit unul record ca intensitate, iar iernile au avut perioade lungi in care daca ne uitam afara, aveam impresia ca a venit primavara. Cu toate acestea, verile au fost calme. Calde, dar calme. Am vazut cateva valuri de caldura, concentrate in special in Europa de Vest si in Siberia. O data cu Mai 2020, un fenomen La Nina puternic si timpuriu a aparut. In acelasi timp, nivelul radiatiilor solare a inceput sa creasca, schimbarea incepand sa aiba loc. Dupa toamna anului 2020, cand radiatiile solare au crescut semnificativ, vortexul polar a inceput sa arate semne de slabiciune, ce au continuat si pe parcursul lunii Decembrie 2020. Totul a culminat cu incalzirea stratosferica majora din Ianuarie 2021, care a reprezentat un eveniment ale carui urmari se vad inca. 2021, un an cu vortex perturbat... O incalzire stratosferica majora este un eveniment ce poate avea loc in fiecare an, insa intensitatea acestora este diferita. Evenimentul din Ianuarie 2021 a fost unul extrem, care a dus la scindarea vortexului stratosferic si care s-a transmis in toata structura "Vartejului polar". O data perturbata, structura regiunii polare a inceput sa manifeste anomalii semnificative. Una din ele, deosebit de importanta, a fost acel regim de presiune ridicata, care a dominat zona polara, doborand si recordul istoric de presiune. Tiparul vortexului perturbat a continuat si de-a lungul primaverii, lasandu-ne impresia ca iarna nu s-a terminat. In urma incalzirii stratosferice, barierele care tin aerul polar in zona sa au avut de suferit. Astfel, mase de aer rece foarte viguroase au inceput sa coboare catre latitudini temperate. Pe masura ce structura vortexului avea parte de o slabire tot mai puternica, aerul rece domina Emisfera Nordica. Relatia vortex stratosferic - vortex troposferic... Aceasta notiune nu este explicata. Presa se foloseste de denumirea "vortex polar" pentru a incerca sa induca panica. Cu toate ca este vazut ca un adevarat "rege al frigului", vortexul polar este in realitate un fenomen cald. Rolul sau este incercuirea aerului polar si retinerea acestuia in zona polara. Vortexul polar NU produce aer rece, iar sistemele sale mentin aerul polar in zona sa. Cititi materialul integral pe hotnews.ro
