Rectorul Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iasi, prof.dr. Dan Cascaval, a avut un discurs în deschiderea anului universitar în care a facut o pledoarie pentru predarea fata-în-fata, cu respectarea tuturor masurilor de protectie. În discursul acestuia, el a apreciat ca menirea scolii nu poata fi împlinita online si, folosind metafora „mirosului de creta”, a militat pentru pregatirea studentilor într-un format hibrid, care sa le permita acestora accesul în laboratoare, atât de necesar pentru pregatirea unui inginer. „În acceptiunea mea, însa, mirosul de creta reprezinta tot ceea ce poate fi mai palpabil, mai real în interactiunea dintre dascal si student. Reprezinta comunicarea reala, fara sa fie intermediata de Zoom, Teams sau Meet, reprezinta un desen pe tabla, în care ai trasat ceva mai strâmb si ai sters, deci reprezinta faptul ca nu esti robot. Mirosul de creta reprezinta o demonstratie facuta pe tabla în care nu conteaza ca ai ajuns la forma corecta a expresiei finale daca nu au fost si studentii de fata ta în sala, si nu în fata monitorului. Mirosul de creta reprezinta, de fapt, scoala în esenta ei”, a spus prof.dr. Dan Cascaval. Redam în continuare, integral, discursul sustinut de acesta la deschiderea anului universitar. Încep prin a adresa „Bun venit!” celor peste 5.000 de boboci de la toate ciclurile de studii si, deopotriva, „Bun revenit!” celor peste 10.000 de studenti care au depasit statutul de boboci. Continui prin a va multumi tuturor, membri ai comunitatii academice a universitatii noastre, parteneri si colaboratori traditionali, pentru ca ne oferiti bucuria de a fi iarasi împreuna la un nou început de an universitar! Un nou altfel de început, care doreste sa împinga cumva în afara universitatii noastre tot ceea ce a adus pandemia: teama, neîncredere, sovaiala, incertitudini, dar mai ales lipsa comunicarii directe, a gesturilor vizibile, lipsa sentimentului ca apartii unei discutii, a sentimentului ca apartii unei comunitati reale. Lipsa socializarii reale. Începem scoala cu toate fortele, în plin, cadre didactice, personal administrativ si studentii. Nu dorim sa continuam sa ne comutam activitatile pe setarea „virtual”, impusa de SARS-CoV-2, si sa ne pierdem treptat chiar si viata cotidiana printre amintirile despre „cum ar fi putut sa fie”. Vizionam zilele trecute un spot publicitar dedicat popularizarii vaccinarii. Spotul, care transmitea mesajul unei profesoare, se încheia cu o expresie care mi-a placut enorm: „Îmi este dor de mirosul de creta”. Nu doresc sa discut despre contradictia dintre termenii de „digitalizare” si „creta” promovati simultan de autoritati, ci despre ideea de „miros de creta”. De fapt, creta în sine nu are miros. Posibil vag, daca este umeda. În acceptiunea mea, însa, mirosul de creta reprezinta tot ceea ce poate fi mai palpabil, mai real în interactiunea dintre dascal si student. Reprezinta comunicarea reala, fara sa fie intermediata de Zoom, Teams sau Meet, reprezinta un desen pe tabla, în care ai trasat ceva mai strâmb si ai sters, deci reprezinta faptul ca nu esti robot. Mirosul de creta reprezinta o demonstratie facuta pe tabla în care nu conteaza ca ai ajuns la forma corecta a expresiei finale daca nu au fost si studentii de fata ta în sala, si nu în fata monitorului. Mirosul de creta reprezinta, de fapt, scoala în esenta ei. Personal, nu cred ca scoala îsi poate atinge menirea online. Dincolo de informatii, scoala, indiferent de nivelul de studii, are menirea fundamentala sa ofere aptitudini si atitudini si sa nasca întrebari. Sa transforme oglinzile în ferestre. Sau cum spunea cineva, sa destepte. Digitalizata sau nu, educatia nu îsi poate atinge aceste obiective decât daca exista mirosul de creta. Deci dorim sa mirosim a creta, si noi, dascalii, si studentii. Însa, nu uitam nicio clipa ca pandemia nu doar ca nu s-a încheiat, ci din contra, si ca dorinta noastra nu poate anula de la sine raspândirea virusului. Dar da, vom mirosi a creta, caci toti începem anul universitar astazi aici, în mod real. Însa vom preveni raspândirea virusului adoptând un sistem hibrid, cursuri online, aplicatii onsite, si respectând toate regulile impuse de aceasta perioada. Si daca anul trecut, când, posibil, conditiile au fost mai critice, am reusit sa parcurgem activitatile didactice fara sa ne modificam programul decis initial, sunt convins ca nu vom avea nici în acest an motive sa ne lipsim de mirosul de creta. Iar pentru stabilitatea anului trecut, doresc sa multumesc cadrelor didactice, studentilor si personalului din administratie! Cred ca noi, deopotriva dascali si studenti, suntem datori sa nu renuntam la mirosul de creta si dintr-un motiv mult mai pragmatic, un motiv de care depinde evolutia imediat urmatoare a societatii românesti. Cel care a creat Dubaiul din prezent, seicul Rashid, a fost întrebat ce crede despre viitorul tarii sale, raspunsul sau fiind: „Bunicul meu a calarit pe o camila, tatal meu a calarit pe o camila, eu am condus un Mercedes, fiul meu conduce un Land Rover si nepotul meu conduce un Land Rover, dar stranepotul meu va calari pe o camila… De ce este asa? Pentru ca vremurile grele creeaza oameni puternici, oamenii puternici creeaza vremuri usoare. Vremurile usoare creeaza oameni slabi. Oamenii slabi creeaza vremuri grele.” De ce am adus în prezentarea mea aceste fraze? Pentru ca acum traim vremuri grele. Vremuri la care am ajuns, noi, ca natie, însa nu doar noi, din cauza pandemiei si a crizei generate, care a acutizat discrepanta dintre ceea ce putem face si ceea ce avem nevoie, pe de o parte, si dintre ceea ce putem face si ceea ce facem de fapt, pe de alta parte. De exemplu, avem nevoie de peste 200.000 de ingineri. Doar aici, în România. Oricât am dori sa prelungim, din comoditate, mentinerea în activitate a unei generatii care si-a început activitatea înainte sau chiar mult înainte de 1990, timpul nu iarta. Iar acum avem mai mult ca oricând nevoie de 200.000 de ingineri. De aceea avem acum nevoie de oameni puternici. Studentii nostri trebuie sa nu cunoasca starea de lipsa de încredere, lipsa a curajului de a avea încredere în ei. Pentru a deveni un om puternic, este nevoie ca aceasta încredere, care nefiresc se pierde printre activitati mai mult virtuale acum si „consumatoare” doar de memorie RAM sau hard si timp, sa fie canalizata responsabil catre dezvoltarea personala în cadrul mai larg al dezvoltarii comunitatii din care facem parte. Pentru a deveni oameni puternici, studentii nostri trebuie sa învete si aiba încrederea justificata ca, prin ceea ce învata, vor avea forta si competenta sa dezvolte comunitatile în care vor trai. Si nu ar fi rau ca acestea sa fie aici, în România. Pentru a deveni oameni puternici, studentii nostri trebuie sa aiba încrederea justificata ca prin ei, mai ales prin ei, se poate trece peste o criza, se poate repara o mentalitate, se poate reface o tara. Pentru a deveni oameni puternici, studentii nostri trebuie sa aiba încrederea justificata ca prin ei se poate cu adevarat construi, ca ei reprezinta filonul principal al rezilientei unei comunitati, al unei tari. Nu cred în cuvintele lui Miron Costin, cum ca „nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Vremurile ni le facem singuri. Desigur, cu o doza de necontrolabil, natural entropica, dar cu destul de multa resemnare. Sa nu uitam ca în alte vremuri, deloc usoare, Asachi a avut încredere sa construiasca o scoala pentru viitor. Împotriva multora, Niculescu-Otin a avut încredere în scoala lui Asachi si a adaugat-o putinelor universitati românesti de la acea vreme. Iar generatiile de dupa, deopotriva cele de astazi, au avut încredere în scoala lui Asachi si au consolidat-o. De aceea, noi, dascalii, stim ca ceea ce va oferim voua, studentilor nostri, reprezinta mult mai mult decât o scoala. Înseamna încrederea noastra în voi, care trebuie sa se metamorfozeze în încrederea voastra în voi, încrederea ca puteti fi oamenii puternici de care avem nevoie. Dar, pentru aceasta, trebuie sa mirosim a creta! Pentru ca nu exista alternativa la scoala fata în fata. Acesti ani petrecuti online nu vor sacrifica doar viitorul a doua sau trei generatii, ci vor sacrifica viitorul fiecaruia dintre noi, un viitor care nu mai poate fi recuperat. Da, trebuie sa mirosim a creta, dar în deplina siguranta personala si a celorlalti. Doresc sa multumesc colegilor mei, cadre didactice si personal administrativ, pentru anul universitar care s-a încheiat ieri si pentru pregatirea anului universitar care începe astazi. În egala masura, doresc sa multumesc studentilor, pentru ca i-am simtit parteneri reali în razboiul cu pandemia, un razboi greu, dar nu imposibil de controlat. Va multumesc tuturor pentru ca prin prezenta dumneavoastra fizica acum, aici, sustineti ca nu ar trebui sa uitam niciodata mirosul cretei. Sa avem cu totii un an universitar excelent, sa fim sanatosi pe deplin si sa ne reîntâlnim cu totii la Marsul absolventilor din 2022!
