Exista o vorba: Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Dincolo de sfatul bun de a nu te amesteca în lucruri care nu te privesc, la urma urmei, daca e sa luam în calcul cele afirmate pâna acum, putem extrapola: fiecare cu oala lui, cu aroma ciorbei lui, cu amintirile lui… S-a întâmplat vreodata sa te opresti în mijlocul strazii încercând sa afli unde ai mai întâlnit parfumul care pluteste în aer? Poate ai încetat sa mai folosesti un anumit gel de dus pentru ca mirosul lui îti aminteste de fostul? Fostul care te-a înselat? Mirosul de gaz lampant îti readuce în memorie seara aceea din copilarie când bunica a descoperit ca ai paduchi si ti-a uns cu el tot scalpul, bodoganindu-te? Parca o vezi pe bunica, agitata, cu parul iesind din broboada alba cu flori rosii, framântând solutia aia cu miros întepator în palmele ei mici: Afurisit de copil, esti toata ziua la gârla! Cum sa nu vii plin de paduchi, noua asta necaz ne trebuia?! La începutul secolului al XX-lea, scriitorul francez Marcel Proust si-a scris capodopera - un roman în sapte volume intitulat În cautarea timpului pierdut. O scena de la începutul cartii descrie modul în care gustul si mirosul unei mici madeleine, înmuiata în ceai, aduc înapoi imagini de mult uitate din copilarie. Amintirile foarte detaliate pe care Proust le descrie au interesat psihologii si neurologii, asa ca, în cercetarile ulterioare dedicate importantei mirosului în declansarea emotiilor, au început sa numeasca acest fenomen cu numele scriitorului: efectul Proust. Efectul Proust, care se refera la amintirile puternice evocate de miros, este sustinut de nenumarate cercetari. Astfel, s-a descoperit ca zonele creierului responsabile de emotiile si formarea memoriei sunt situate în imediata apropiere a centrului olfactiv si sunt interconectate prin sistemul limbic. În consecinta, compozitiile aromatice pot îmbunatati comunicarea dintre aceste regiuni ale creierului, programând eficient un anumit tip de raspuns emotional. Spre deosebire de alti stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele sau imaginile, care sunt procesate prin talamus înainte de a ajunge la amigdala si devin mai dificil de accesat, mirosul urmeaza o cale diferita si mai directa. Când întâlnim un miros, acesta ocoleste talamusul si activeaza direct amigdala, facilitând accesul rapid si puternic la centrul memoriei. Aceasta caracteristica unica a memoriei evocata olfactiv explica de ce aceste flashback-uri induse de miros pot fi deosebit de puternice. Imaginati-va o persoana care a crescut într-un oras de pe malul marii. De-a lungul copilariei, a vizitat frecvent plaja si s-a bucurat de parfumul proaspat al aerului marin sau de aroma algelor. Aceste mirosuri s-au împletit cu amintirile ei fericite despre veri fara griji, vacante vesele în familie sau entuziasmul si libertatea de a construi castele de nisip. Pe masura ce aceasta persoana îmbatrâneste si se îndeparteaza de locul natal, poate întâlni, într-o zi, un parfum care reproduce mirosul marii – o lumânare parfumata, un aromatizant de camera sau chiar o briza pe malul unui lac. Când persoana simte acest miros, atât de familiar ei, declanseaza la nivel constient un val de emotii pozitive si nostalgie. Acel miros o transporta instantaneu înapoi la acele momente pretuite, evocând sentimente de bucurie, relaxare si nostalgie. Indiciile olfactive intra direct în centrul emotional si de memorie al persoanei, creând un raspuns pozitiv imediat, deosebit de puternic. În acest exemplu, mirosul marii actioneaza ca un declansator al emotiilor pozitive, demonstrând cum anumite mirosuri pot deveni profund asociate cu experientele pozitive, modelând raspunsurile noastre emotionale si creând un sentiment de bunastare si nostalgie atunci când sunt întâlnite în viitor. Oamenii în vârsta nu îsi amintesc cu exactitate evenimentele conectate cu memoria cuvintelor, în schimb pot reproduce destul de bine emotiile si imaginile. Si când simt un anumit miros, memoria emotionala se acceseaza imediat, permitându-le sa vada imaginile asociate cu ea. Mirosul de pâine sau cozonac facute în casa, de exemplu, le va reaminti de familia de baza, vor depana, spre surprinderea noastra, amintiri legate de copilarie, de parintii si bunicii lor, detalii pe care nu va asteptati sa si le mai aminteasca. Pai, când facea mama pâine, vor spune, furam cu frati-miu coca si o mâncam asa cruda. Frati-miu ala micu era tare nazdravan, într-o zi, s-a urcat pe un scaun care avea doar trei picioare, unul pe care îsi tinea bunicul pipa, si a rasturnat covata bunicii de pe cuptor, si ce l-a mai suduit bunica! Apoi, a venit razboiul, când a plecat frati-miu parca-l vad si acum, înalt, chipes, avea niste cizme din piele ca si acum le simt mirosul! si amintirile detaliate vin în avalansa, uneori fara nici o legatura una cu alta. Mirosul, deci, afecteaza direct fundalul emotional al unei persoane. Putem detecta, folosind mirosul, inconstient, frica, tensiunea, bucuria, entuziasmul. Pentru comparatie, mirosul devine, asa cum ar fi cheia unei cutiute muzicale – de îndata ce o întoarceti – muzica va începe sa rasune, figurile se vor misca, o amintire specifica va aparea în minte. Pâna acum am vorbit despre asocierea dintre miros si emotiile pozitive. Dar mirosurile ne pot aduce si emotii negative si foarte tulburatoare. Este cazul celor care, dupa ce au trait un eveniment traumatic, nu suporta anumite mirosuri pentru ca îi fac sa retraiasca evenimentul respectiv. Acesta se întâmpla în tulburarea de stres posttraumatic. Unii oameni care au suferit un accident de masina îsi amintesc mai ales de mirosul de benzina sau de fum si atunci când miros ceva asemanator, chiar si dupa ani, parca se întorc în acel moment. Disconfortul poate deveni atât de intens încât de multe ori determina o persoana sa evite situatiile în care poate fi expusa la acel stimul. Un eveniment traumatic nu este stocat în memorie asa cum este trait, ca o secventa ordonata. Amigdala stocheaza episodul traumatic prin fragmente senzoriale de imagini vizuale, mirosuri, sunete sau gusturi. În consecinta, dupa o trauma, creierul se poate activa cu usurinta pe baza aportului senzorial al stimulului, interpretând circumstantele normale ca periculoase si pierzându-si capacitatea de a discrimina între ceea ce este amenintator si ceea ce este normal. Bessel Van DerKolk, unul dintre cei mai importanti cercetatori în tulburarea de stres posttraumatic, într-o lucrare de-a sa, a comparat modul în care oamenii îsi aminteau experientele pozitive si cele traumatice. El a descoperit doua mari diferente între modul în care participantii au vorbit despre amintirile lor pozitive si modul în care au vorbit despre experientele lor traumatice, modul în care au fost organizate amintirile si reactiile fizice la ele. Casatoriile, nasterile sau petrecerile de absolvire, de exemplu, au fost amintite ca evenimente din trecut, povesti cu început, mijloc si sfârsit. În schimb, amintirile traumatice au fost prezentate dezorganizat. Subiectii si-au amintit foarte clar unele detalii – mirosul violatorului sau mirosul din camera ori masina, dar nu si-au putut aminti succesiunea evenimentelor sau alte detalii vitale, cum ar fi prima persoana care a venit sa-i ajute, daca a mers la spital cu ambulanta sau altele de acest fel. Oamenii de stiinta de la Universitatea Lancaster din Marea Britanie au efectuat un studiu numit „Întoarceti-va cu 25 de ani în trecut”. Participantii sai – persoane în vârsta – au fost rugati sa povesteasca în detaliu despre cele mai importante evenimente din viata lor, iar apoi sa repete povestea, în timp ce inhalau mirosurile mâncarii aduse, ulterior, la eveniment. Aromele concentrate ale alimentelor au fost prezentate subiectilor sub forma de bile mici, asemanatoare jeleului, imprimate 3D. În a doua situatie, povestile au fost mai detaliate – sub influenta mirosurilor familiare, subiectii s-au cufundat si mai adânc în trecut si au reprodus evenimentele mai complet si cu mai multe detalii. De exemplu, mirosul de capsuni i-a permis uneia dintre participante sa reconstituie evenimentele care au urmat nasterii copilului ei, amintindu-si ca sotul ei i-a adus, printre altele, la spital, un borcan cu fructe de padure care erau tocate marunt. Acest experiment i-a condus pe oamenii de stiinta la ideea ca psihologii pot crea un fel de harta a memoriei clientilor lor folosind aromaterapia, aceasta având capacitatea de a trimite persoanele în vârsta într-o calatorie în timp. Un impuls olfactiv ajunge la creier mult mai repede decât un impuls de durere. Se întâmpla instantaneu, la nivel subconstient. De aceea, sunt cabinete stomatologice care folosesc aromatizante ce pot ameliora senzatia de frica de spatiile închise sau pot neutraliza emotiile negative asociate cu vizita la dentist. Adultii, de exemplu, se vor calma simtind miros de mere si vanilie, iar copiii – de caramel si produse de patiserie. Mirosul joaca un rol important în controlul starii de spirit, al comportamentului, al emotiilor, al ritmului cardiac, al respiratiei, al memoriei, al stresului si al echilibrului hormonal. Mirosurile pot afecta în mod subconstient atât starea de spirit, cât si performanta oamenilor. Un profesor din liceu ne spunea ca parfumul unei mandarine îti ridica moralul si îti îmbunatateste capacitatea de concentrare. Asa ca la urmatoarea ora a pus pe o farfurie, pe catedra, o mandarina. Nu as putea spune nimic despre eficienta acesteia asupra performantei mele, nu am stralucit la matematica, nici cu mandarina, nici fara, dar stiu ca am salivat toate cele 45 de minute cât a durat ora, timp în care mi-am facut, în minte, o lista de cadouri pentru parintii mei, de Craciun. Mirosul de mandarina, un fruct pe care înainte de 89 nu-l gaseai decât rarisim de sarbatori, mi-a rascolit amintiri legate de Craciun si de aici si reactia mea de a ma gândi la cadourile ce urma sa le ofer peste doua luni. Într-adevar, mirosul corpului uman este individual. Câti oameni în lume, atât de multe mirosuri. Datorita acestui fapt, animalele gasesc urma stapânului. Si bebelusii îsi recunosc mama dupa mirosul corpului ei. Transpiratia în urma activitatii fizice sau a sportului si transpiratia dupa o partida de sex sunt usor diferite în privinta compozitiei chimice. Sudoarea unei persoane care alearga sa ajute este, se pare, diferita de sudoarea unui criminal care fuge de la locul faptei. O persoana care si-a pierdut simtul mirosului din cauza unei boli va avea mult mai putine emotii pozitive în viata ei. Am cunoscut o asemenea persoana, mâncatul sau mersul pe jos au încetat sa-i mai aduca placere. Mai mult, a devenit anxioasa, irascibila, s-a îndepartat de viata sociala si a sfârsit în depresie. Companiile si institutiile nu ezita sa profite de puterea pe care mirosurile o au asupra performantei noastre: în functie de momentul zilei, difuzeaza anumite tipuri de mirosuri pentru a îmbunatati productivitatea angajatilor. Dimineata, sunt preferate mirosurile de lamâie sau menta deoarece sunt stimulatoare si ajuta salariatii sa se trezeasca si sa fie activi înca de la prima ora. Dupa-amiaza, când este necesar sa se bazeze mai mult pe concentrare, sunt favorizate parfumurile de iasomie, scortisoara sau rozmarin. Seara, multe persoane folosesc lavanda sau salvia pentru un somn bun. Personal, am folosit ulei aromatizant de opiu, somn odihnitor si profund. Unii agenti imobiliari pulverizeaza aroma cafelei si a produselor de patiserie înainte de a arata un apartament, ceea ce face imobilul sa para primitor, familiar si confortabil. Dealerii de masini second hand folosesc în cabina mirosuri de piele si tehnice care sunt tipice pentru o masina noua pentru a creste valoarea acesteia. Agentiile de turism care doresc sa fie convingatoare sunt invadate de arome marine si fructe exotice. Exista si arome folosite în salile de jocuri de noroc care stimuleaza dorinta de a cheltui bani – arome de fructe – citrice sau arome care cresc sentimentul de valoare de sine, cum ar fi santal. Oamenii de stiinta din Franta au descoperit ca mirosul de pâine proaspat coapta îi face pe oameni mai empatici. Ei au efectuat un experiment în timpul caruia au stat, în prima faza, în fata unei brutarii, apoi, în fata unui magazin de îmbracaminte, prefacându-se ca rascolesc ceva în niste saci. Pe masura ce clientii treceau pe lânga ei, organizatorii studiului aruncau fie o manusa, fie o batista sau un servetel în fata clientilor. Lânga brutarie, 77- dintre trecatori s-au oprit si au ajutat sa ridice articolul si doar 52- în fata magazinului de îmbracaminte. Exista o vorba: Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Dincolo de sfatul bun de a nu te amesteca în lucruri care nu te privesc, la urma urmei, daca e sa luam în calcul cele afirmate pâna acum, putem extrapola: fiecare cu oala lui, cu aroma ciorbei lui, cu amintirile lui… Cristina Danilov este psiholog
