„Veranda” este, dupa dictionarul explicativ al limbii române, un cuvânt ȋmprumutat din limba franceza si ȋnseamna „galerie exterioara (balcon sau terasa acoperita), ȋnchisa adesea cu pereti având numeroase ferestre care alcatuiteste anexa unei locuinte”. Este similara traditionalului, balcanicului „geamlâc” din orasele noastre istorice. Numele acesta este atribuit ȋn Iasi, dupa cum se vede fortându-i ȋntelesul, unitatii de alimentatie publica, restaurantului amenajat pe terasa cladirii cunoscuta ȋn oras drept Hala Centrala. A trecut mult timp pâna am aflat de existenta restaurantului „Veranda”, loc de ȋntâlnire privilegiat al dezvoltatorilor imobiliari din dulcele târg. Parerile despre calitatea lui au fost si sunt ȋmpartite. Unii spun ca restaurantul acesta trebuie neaparat frecventat, ȋntrucât este unul dintre cele mai bune din oras. Altii, dimpotriva, spun ca localul nu iese cu nimic ȋn evidenta. Nu l-am vizitat niciodata. Deci nu am nici o parere personala despre calitatea serviciilor, nici despre calitatea arhitecturii si amenajarilor interioare. Din cu totul alte motive vreau sa povestesc despre restaurantul „Veranda”. De o buna bucata de vreme media locala relateaza frecvent despre ilegalitatile identificate de procurori ȋn procesul de eliberare a autorizatiei de construire, ilegalitati de care sunt facuti responsabili functionari ai serviciului de urbanism si chiar primarul. Ȋn consecinta acestia sunt periodic audiati ȋn temeiul dosarelor penale capatate, iar publicul urmareste cu aviditate noutatile legate de procesele ȋn curs. Ca unul care am dedicat multi ani din viata administratiei, chiar prea multi, si având ȋn vedere profesia mea, fenomenul „Veranda” m-a facut curios. Am vizitat, recunosc doar, din exterior, cladirea reabilitata a fostei hale centrale. Nu am observat nimic suspect la arhitectura etajului incriminat. Imaginea publica, fara sa fie de top, e normala, ȋn acord cu arhitectura cladirilor existente din jur, ȋn general banale. Ȋn mod cert, Hala Centrala, proiectata de arhitectul Emil Constantinescu, unul dintre cei mai talentati arhitecti ai generatiei sale, proiect premiat la vremea lui de Uniunea Arhitectilor din România, merita poate o solutie mai speciala. Ȋn schimb ideea de a-i valorifica terasa este benefica. Ȋn fapt reamenajarea, functionalizarea teraselor cladirilor este o tendinta din ce ȋn ce mai accentuata ȋn toata lumea. Sunt atrase ȋn circuitul serviciilor publice noi spatii, noi functiuni atractive, cu perspective spectaculoase spre silueta urbana, fara sa creasca densitatea constructiilor la sol, cu cheltuieli minime. Practic interventiile pe terasele cladirilor ar trebui reglementate la scara ȋntregului oras. Ele fac parte din mijloacele posibile de reabilitate a imaginii urbane, dar si de ȋmbunatatirea functionalitatii lui. Altfel, ce s-ar fi ȋntâmplat cu terasa ȋn discutie? Ar fi ramas acelasi desert cu detalii cenusii oferit privitorilor de la blocurile vecine. Prin amenajarea restaurantului cu pricina s-a ȋnsufletit, a devenit o imagine vie, normala ȋn peisajul de zi sau de noapte al orasului. Ȋn concluzie nimic iesit din comun, nici ȋn bine, nici ȋn rau la examinarea exterioara, „ca simplu cetatean”, ca sa parafrazez pe cineva important din istoria noastra recenta. Esentiala este ocuparea locului cu o functiune utila, agreabila, interesanta pentru vizitatori, cu atât mai mult cu cât a fost realizata ȋn importantul complex comercial al zonei centrale, cuplat cu piata agroalimentara, capabil sa atraga mult public. Evident, nu cunosc amanunte juridice legate de posibilele ilegalitati comise la eliberarea autorizatiei de construire a restaurantului Veranda. Se vorbeste de depasirea coeficientului de utilizare a terenului, de faptul ca initial autorizarea a fost respinsa si dupa un timp acceptata, de faptul ca n-ar fi posibila autorizarea directa, prin urmare ar fi fost necesara realizarea ȋn prealabil a unui plan urbanistic zonal, ale carui regulamente sa fie aprobate mai ȋntâi ȋn consiliul local si abia dupa aceea sa urmeze procedura de autorizarea propriu-zisa. Nu contest temeinicia acestor acuzatii, pâna la urma, daca procesul continua, instanta va decide daca s-a ȋncalcat legea si prin urmare daca sunt vinovati. Dar, ca arhitect interesat de arhitectura si urbanism nu pot sa nu vad anomalii devenite reguli generale la scara ȋntregului oras, ba la scara ȋntregii tari. Sa constatam ridicularizarea ideii de urbanism. Ce fel de plan urbanistic zonal, accentuez, zonal, poate fi acela pentru extinderea unui spatiu tehnic de la terasa când pentru astfel de extinderi, reamenajari, este suficienta o arhitectura de calitate? Cum poate fi caracterizata o legislatie care determina administratiile sa ajunga la solutii atât de absurde? Iar daca ȋntre interesul cetateanului si lege apar prapastii atât de mari ȋnseamna ca statul nu-si mai face datoria de a fi ȋn slujba cetateanului, ci, dimpotriva, lasa confuziile de tot felul sa ne complice viata personala si comunitara ȋn aceeasi masura. Este destul de grav. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
