Ziarul de Iasi a prezentat la începutul anului 2017 povestea lui Ionut Muscu, un tânar institutionalizat care a reusit sa îsi deschida propria afacere, o frizerie, si prin intermediul careia mai ajuta si alti tineri din casele de copii sa învete sa tunda. ZdI îl dadea atunci drept exemplu, prin forte proprii reusind sa îsi întemeieze o familie si sa îsi puna pe picioare o mica afacere. Pandemia si câteva decizii nu foarte inspirate l-au adus însa în prezent la sapa de lemn. Tânarul nu mai are frizeria, si încearca sa îsi întretina familia mergând la oameni acasa pentru a-i tunde, sau îi cheama în una dintre camerele unui camin social al Primariei, acolo unde si-a amenajat un spatiu în care poate sa-si faca meseria. Ionut Muscu, un tânar care a fost institutionalizat, în prezent casatorit si cu trei copii, a fost dat drept exemplu de Ziarul de Iasi în urma cu aproape patru ani pentru faptul ca a reusit sa îsi faca propria afacere. Ionut Muscu este orfan de ambii parinti, pe care i-a pierdut înca de mic, iar pasiunea sa pentru tuns si-a descoperit-o la casa de copii, acolo unde îsi tundea colegii. Mai târziu, a facut din pasiune o meserie, iar în 2017 avea o frizerie într-un spatiu închiriat din zona statiei Padurii. Pandemia si apoi decizia de a-si muta afacerea într-un spatiu oferit de un client, într-un bloc nou construit, i-au ruinat însa afacerea. Datoriile îl pot arunca în strada Parcursul lui Ionut Muscu dupa publicarea articolului Ziarului de Iasi parea ca nu poate fi decât unul pozitiv. În urma mediatizarii povestii sale, a primit sprijin de la o organizatie din Bacau, si tot prin intermediul acelei organizatii a reusit sa-l întâl­neasca pe ambasadorul SUA, care a dorit sa vada cum un tânar institutio­na­lizat a reusit sa îsi depaseasca conditia. Tot în urma mediatizarii cazului sau a primit sprijin si de la Primaria Iasi, care i-a oferit mai întâi doua camere într-un camin din zona Tudor Vladimirescu, foarte aproape de frizeria pe care o avea în zona statiei Padurii, iar mai apoi înca una, dupa ce au vazut ca tânarul a renovat camerele primite si ca plateste cheltuielile lunar. Acum însa lucrurile par sa fi scapat de sub control, iar dupa ce si-a pierdut afacerea în urma unei decizii neinspirate, dar si din cauza pandemiei, abia reuseste sa îsi plateasca întretinerea si sa cumpere alimente pentru cei trei copii. Ionut are în prezent datorii de 7.000 de lei, care îl pot lasa acum, în preajma iernii, fara locuinta primita de la Primarie. A investit în renovarea celor trei camere primite, dupa cum afirma acesta, si dupa cum se poate vedea si din poze, peste 30.000 de lei, bani pe care reusise sa îi strânga în perioada în care îi functiona afa­cerea. Si-a amenajat o baie, a refacut peretii si si-a cumparat mobilier. Ghinioanele au început însa odata cu prima iarna petrecuta în caminul Primariei. „Când ne-am mutat aici nu ne dadeau caldura la calorifer, si a trebuit sa ne încalzim la resou“, explica Ionut. Iar organizatia care îl avea în acea perioada în grija pe Ionut a cumparat împreuna cu el trei resouri mari. Asa au ajuns ca în prezent sa aiba datorii la E.ON de 2.400 de lei, desi au mai reusit sa plateasca o parte. Pe lânga acestea este si datoria la întretinere: peste 3.500 de lei. Iar banii de platit nu se opresc aici, pentru ca ar avea de platit si chiria, chiar daca aceasta ar trebui sa fie gratuita, având în vedere ca sotia sa are handicap. „Trebuie sa depunem în fiecare an un dosar la Primarie pentru camera, dar anul asta nu am depus adeverinta de handicap a sotiei. Am depus cerere pentru adeverinta înca din luna martie“, explica Ionut. Pandemia l-a lovit crunt La aceste ghinioane se adauga si faptul ca a fost încântat de promisiunea unui client, care i-a promis ca îi amenajeaza un salon într-un bloc nou construit. Decizie pe care a luat-o si pentru ca pandemia îl cam lasase fara clienti. Acolo a stat aproape un an, si platea chirie în fiecare luna, în jur de 1.300 de lei. A fost însa evacuat pe motiv ca toti clientii pe care îi primeste în fiecare zi fac zgomot, iar asta îi deranjeaza pe ceilalti locatari. Acum nu mai stie unde sa plece si ce sa faca, iar optiunile par sa nu existe. A încercat sa se angajeze undeva cu carte de munca, ca frizer, dar nimeni nu îl mai cheama si toata lumea îi cere o diploma care sa ateste ca stie sa tunda. A încercat sa îsi închirieze un scaun într-o frizerie, dar spune el ca l-ar costa peste 3.000 de lei sa faca asta. Acum se descurca cum poate, si merge sa tunda prin oras, acasa la client, sau mai primeste pe câte un cunoscut în una din camerele primite de la Primarie, unde si-a amenajat un fel de salon, din pensia de trei sute si ceva de lei a sotiei si din alocatia celor trei copii. În rest, traieste de pe o zi pe alta, mai primeste ajutor de la oameni cu suflet mare, si chiar de la functionari din Primarie, care au ajuns sa-l îndrageasca pentru ca e muncitor si ca, spre deosebire de alti locatari din camin, a renovat camerele primite, nu le-a distrus. Camere pe care însa le-ar putea pierde oricând, chiar si în miez de iarna, pentru ca nu îsi permite sa achite întretinerea.
