Eram atunci, în adolescența mea, un chibiț înveterat al Politehnicii. Nu lipseam aproape la nici un meci. Mergeam pe stadion cu doi veri ai mei. Când nu aveam bani să cumpărăm bilete, săream gardul și intram clandestin pe stadion, la tribuna B. Sau dacă încercările noastre de-a ajunge la tribună dădeau greș, ne urcam în vârful copacilor înalți ce străjuiau stadionul și vedeam meciul de acolo. Articolul Unul din cei mai cunoscuți poeți ieșeni, mărturisire sinceră despre „cariera” sa veche de chibiț de fotbal apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
