Plimbare cu barca printre crocodili, rafting pe râuri repezi de munte, coborâre în rapel într-o cascada, înnoptat într-un adapost neîncalzit de piatra si foarte multe urcusuri. Toate acestea fac parte din oferta unui iesean, ghid montan, care îsi invita clientii deschisi atât la minte, cât si la punga, la “o tura de aventura” în locuri necunoscute pentru cei mai multi dintre noi. În Columbia de exemplu. Sau în Nepal, pe Everest. Ce ofera, de fapt, un concediu de doua saptamâni în aceste locuri, cât costa si cât de periculoase sunt propunerile lui Stefan Adam, initiatorul proiectului Tura de Aventura, va spunem în acest articol. Stefan Adam are 45 de ani, este ghid montan si e pasionat de munte, de calatorii si de zbor. “Zbor cu parapanta de 20 de ani, iar pe munte merg de când aveam 3 ani. Sunt iesean, dar mama m-a tot dus în excursii, m-a înscris în tabere, si asa am ajuns sa iubesc muntele”, spune Stefan. Cu Tura de Aventura nu a facut decât sa-si transforme pasiunile într-o afacere, prin care încearca sa le arate si altora de ce e îndragostit de natura, de calatorii si de viata în aer liber. Si, în timp ce nepalezii se integreaza încet, încet, în viata Iasului, Stefan a conceput un traseu de aventura pe care îi poarta pe iesenii ce-l însotesc, pe cararile Nepalului. “Ca sa pot zbura cu parapanta, am tot calatorit în tari în care e cald, când la noi e frig. Asa am ajuns în Nepal, o tara care, desi e saraca, are niste oameni foarte calzi, primitori, foarte buni. E o tara foarte sigura, în ciuda saraciei. Am fost in jungla, am facut rafting, canyoning (coborâre în rapel pe o cascada) si m-am gândit ca mi-ar placea sa împartasesc si cu altii aceasta aventura. Am început cu excursii in Nepal si am conceput o excursie de doua saptamâni cu activitati pentru persoane cu o conditie fizica medie, dar pe care cineva nu le-ar putea face la noi decât disparat, în timp lung”. Aventura în Nepal alterneaza explorarea unor pesteri cu coborârea în cascada, atârnat de o coarda de alpinism, relaxarea în izvoare termale cu urcusul pe munte pâna la 4.130 m, acolo unde este Annapurna Base Camp, zborul cu parapanta în tandem, cu vizite la temple si monumente istorice, safari în jungla si canoe printre crocodili, în parcul national nepalez Chitwan, cu experiente culinare din gastronomia asiatica. Excursia costa 1.700 de euro, fara biletul de avion Bucuresti - Kathmandu, al carui pret este de aproximativ 900 de euro. La care se mai adauga banii pentru mâncare, o asigurare de calatorie si taxa de viza (30 de dolari). Clienti dornici de aventura sunt destui, însa, la fiecare propunere lansata de Stefan. “În martie anul acesta am avut noua oameni în prima tura si zece în a doua. Vin oameni diferiti, nu e un profil clasic de client. Sunt oameni care au un serviciu putin mai stresant si vor sa se relaxeze, ori vin pentru ca sunt doritori de aventura, apoi sunt iubitorii de munte si de natura”. Printre clientii din martie s-a numarat si Irina, o ieseanca de 52 de ani. “M-am dus pentru ca îmi place ideea de a calatori si de a vedea locuri noi. Am avut încredere în Stefan si în organizarea lui. M-am asteptat sa gasesc saracie, nevoi... o alta lume. Si ce m-am asteptat sa gasesc, aia am gasit. Si e un soc când iesi din aeroportul din Kathmandu, dar asta e lumea lor si ei sunt fericiti. Eu am mai zburat cu parapanta, îmi place adrenalina, iar cei cu care am zburat erau foarte profi, chiar spuneau mereu «safety first». Doar pare periculos, spune si Stefan Adam. De fapt, “activitatile presupun o conditie fizica buna, dar nu sunt necesare cunostinte, abilitati si experienta deosebite, ci doar dorinta de distractie si aventura. Daca cineva vrea sa se pregateasca pentru urcusul catre Annapurna Base Camp, singurul antrenament pe care îl poate face este sa urce cât mai multe scari, 20 de etaje pe zi. Scari de bloc, scari din magazine, orice scari. Lumea, când aude de Himalaya, se sperie, si crede ca cine stie ce înseamna. Sunt trepte, traseu amenajat, iar în partea superioara e poteca. Nu sunt prapastii sau ceva care sa implice o anumita dificultate. La rafting la fel, am avut si persoane de peste 50 de ani care s-au descurcat foarte bine. Ideal ar fi ca oamenii sa mai fi mers la munte”. Urcarea catre tabara de baza de pe Himalaya si drumul înapoi catre oras dureaza cinci zile. “În martie am avut doua ture de genul asta, una în Nepal, una cu urcus catre Everest base-camp. La cealalta varianta de excursie, catre Everest, e mai complicat urcusul, pentru ca se merge pâna la 5.364 m. Acolo, persoanele care merg în excursie ar trebui sa aiba un grad mai ridicat la efort. Din punct de vedere al dificultatii tehnice, e grad zero de dificultate, nu mergem pe marginea prapastiei. Problema care apare aici este raul de altitudine, care se manifesta prin durere de cap, lipsa de pofta de mâncare”, mai spune ghidul de aventuri montane. Însa, adauga Stefan Adam, “pentru acesta sunt niste pastile, vitamina C si aspirina, care se iau de la începutul excursiei. Da, am avut pe cineva care a coborât de la 5.100 m cu elicopterul. Persoana respectiva suferea deja de acasa de migrene. Dar acolo, sa fii luat cu elicopterul de pe munte, nu e nimic special. Circula elicopterele, cum circula la noi autobuzele. Oricum, raul de altitudine apare destul de rar”. Revenim la Nepal. Odata ajunsi pe munte, “se doarme într-un fel de cabanute, singura problema este ca nu sunt izolate, si e mai frig. În martie si în noiembrie, sunt cam 25 de grade în Nepal, în orase. Noaptea, pe munte, temperatura poate sa coboare pâna la -1, -5 grade Celsius. Dar cu echipament, asta nu e problema”. “Stefan trimite o lista amanuntita a echipamentului. Refugiile unde opream seara sunt neîncalzite, de piatra. Dar eu, care sunt o friguroasa, nu am simtit niciun disconfort, tocmai pentru ca ar respectat lista lui. Oricum, era fenomenal sa vezi ca noi urcam cu bocanci si localnicii urcau în slapi sau adidasi, cu cosuri în spate, treceau în viteza pe lânga noi. Iar turistii care vor sa-si ia un , sa le care bagajele, nimic nu-i opreste. Costa, cred, 20 de euro pe zi, el cara bagaje, ajuta la facut mâncare. Ideea de baza e ca îi dai unui om un salariu. Eu am angajat unul, iar porterul meu ne adoptase cumva pe toti, avea grija de noi, ne numara”, povesteste mai departe Irina. La capitolul experiente inedite aminteste de vizita la un templu la care a asistat la o ceremonie de incinerare a mortilor: “Mortii se incinerau pe malul râului, pe un pat de lemne, acoperiti cu flori”. În jungla, nu s-a întâlnit decât cu niste mistreti, elefanti si maimute, iar raftingul si zborul cu parapanta au fost o placere, sustine Irina. Irina a fost însa impresionata de oameni, de copilul pe care l-a vazut la coborârea din tabara de baza de pe Himalaya, “dormind pe o piatra, la soare, învelit cu o paturica”, de saracia si fericirea oamenilor, de maiestuozitatea privelistilor si de mâncarea excesiv de picanta a nepalezilor. Cu toate acestea, spune ea, “nimeni din grup nu a patit nimic legat de digestie. Ba, dimpotriva, am facut indigestie de la salata boef cu care m-a asteptat mama la întoarcerea acasa”. A impresionat-o si albul imaculat al camasilor purtate de scolarii nepalezi, în contrast cu praful si mizeria de pe strazi: „Nepalul a fost colonie britanica, ei înca fac scoala în limba engleza si.. eu nu am vazut în viata mea camasi de scoala mai albe decât acolo”. Iar în Pokhara, al doilea oras ca marime din Nepal, europenii sunt peste tot, atrasi de preturile mici si de potentialul turistic al zonei, avea sa mai remarce Irina. Ajunsa acasa, Irina a început sa viseze la o noua tura de aventura – si-ar dori sa mearga în Peru, la Machu Picchu. Între timp, însa, Stefan se pregateste sa conduca alti cautatori de experiente noi în Nepal, în noiembrie. Apoi în Columbia, la sfârsitul lui ianuarie, tara în care ghidul iesean le promite clientilor sai ca-i va duce de la Bogota si Medellin, la drumetii prin Muntii Soarelui, Muntii Lunii si prin Tatacoa, prin paduri luxuriante, pe o insula, apoi în desert, dar si la degustari de cafea sau la scufundari. Pare promitator...
