Un hormon misterios ar putea influența în bine insulina produsă de organism

Acesta face ca animalele sa doreasca sa manânce mai putin si se gaseste la niveluri de 100 de ori mai mari la femeile însarcinate. Un nou studiu, condus de Universitatea din Copenhaga, raporteaza, de asemenea, ca acest hormon face ca insulina sa functioneze mai bine la rozatoare. Desi rolul sau în corpul uman ramâne învaluit în mister, se pare ca hormonul GDF15 ar putea fi capabil sa îi ajute pe diabetici si persoanele supraponderale. Peste 500 de milioane de persoane din întreaga lume sufera de diabet. Aproximativ alte 2,6 miliarde sunt supraponderali. Un lucru pe care ambele grupuri îl au în comun este faptul ca hormonul insulina nu functioneaza nici pe departe la fel de bine ca în cazul persoanelor sanatoase si cu o greutate normala. Ca atare, cercetatorii sunt de mult timp dornici sa înteleaga mai bine procesele care afecteaza functia insulinei în corpul uman, pentru a putea dezvolta noi medicamente si tipuri de tratament. În studiul lor, cercetatorii de la Departamentul de Nutritie, Exercitiu si Sport (NEXS) al Universitatii din Copenhaga au studiat modul în care GDF15 afecteaza sensibilitatea la insulina, la rozatoare. Echipa este prima care a descoperit ca GDF15 îmbunatateste de fapt sensibilitatea la soareci si sobolani, facându-i mai apti sa-si regleze glicemia si sa absoarba energia în muschi. „Sensibilitatea crescuta la insulina este un indicator important al sanatatii si este esentiala pentru evitarea diabetului zaharat de tip 2, a hipertensiunii arteriale si a bolilor cardiovasculare”, explica profesorul Erik Richter, autorul principal al studiului. „Faptul ca suntem acum capabili sa demonstram un efect benefic al GDF15 la rozatoare ridica perspective interesante”, spune cercetatorul danez. Sobolanii supraponderali au pierdut în greutate, iar cei slabi au beneficiat de o actiune îmbunatatita a insulinei Studiile anterioare au demonstrat, printre altele, faptul ca hormonul a determinat rozatoarele obeze sa piarda în greutate, actionând ca un inhibitor al apetitului. În noul studiu, cercetatorii danezi au vrut sa vada daca rozatoarele de talie slaba beneficiaza de hormonul GDF15, chiar daca nu slabesc. Experimentele au aratat ca o doza mica de GDF15 administrata animalelor la doua zile, în trei doze, a îmbunatatit actiunea insulinei. „Deoarece sunt necesare doze destul de mari de GDF15 pentru a reduce pofta de mâncare, rozatoarele slabe nu au slabit cu dozele mici pe care le-am administrat. Cu toate acestea, sensibilitatea lor la insulina s-a îmbunatatit. S-a dovedit ca în primul rând ficatul si tesutul lor gras au fost cele care au crescut sensibilitatea la insulina, si nu muschii, asa cum am anticipat”, a declarat Richter, într-un comunicat al universitatii. O sensibilitate ridicata la insulina este un bun indicator de sanatate, deoarece o sensibilitate scazuta la insulina - numita rezistenta la insulina - pune presiune asupra secretiei de insulina în pancreas si poate duce, printre altele, la aparitia diabetului zaharat de tip 2. Capacitatea hormonului de a actiona ca un inhibitor al apetitului a fost testata si pe oameni, dar fara rezultate la fel de pozitive, greata fiind un efect secundar. Starea de greata a fost, de asemenea, observata si în cazul altor formulari de inhibitori ai apetitului. Potrivit cercetatorilor, ramâne de studiat daca hormonul GDF15 creste si sensibilitatea la insulina la om. Care este efectul GDF 15 în organism Hormonul de raspuns la stres GDF15 nu este necunoscut în rândul oamenilor de stiinta datorita faptului ca este secretat într-o gama foarte diversa de stari fiziologice. De exemplu, concentratiile de GDF15 cresc în timpul activitatii fizice, odata cu îmbatrânirea si la persoanele supraponderale sau care se lupta cu boli grave precum cancerul sau bolile de inima. Pe lânga reglarea apetitului, starii de greata si varsaturi, GDF15 este si un inhibitor al celulelor T, evitând un raspuns imun din partea organismului matern fata de fat. La femeile însarcinate, nivelurile hormonului sunt ridicate de 100 de ori peste normal. De asemenea, cu cât conditia fizica a unei persoane este mai buna, cu atât mai scazute sunt nivelurile de GDF15 în sânge, în stare de repaus. Am putea fi tentati sa consideram GDF15 ca fiind un biomarker invers al starii generale de sanatate - cu cât GDF15 este mai scazut în repaus, cu atât mai bine. Dar, ca si în cazul tuturor celorlalte conditii fiziologice în care acest hormon misterios este implicat într-un fel sau altul, cercetatorii înca nu stiu exact ce rol joaca GDF15. „Hormonul iese în evidenta pentru ca este secretat în atât de multe situatii diferite, fara ca noi sa întelegem pe deplin de ce si care este efectul sau”, explica Erik Richter. „Pe de o parte, putem observa ca îmbunatateste sensibilitatea la insulina la soareci, ceea ce reprezinta un efect fiziologic pozitiv, dar, în acelasi timp, este un hormon care creste în diferite tipuri de stres. Cum anume se leaga toate acestea este ceva ce trebuie sa investigam mai amanuntit”, a concluzionat cercetatorul danez. Rezultatele acestui studiu, publicat acum în renumita revista stiintifica Cell Metabolism, contribuie la cunostintele generale despre acest hormon.  


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi