„RMN“, care a avut premiera în acest weekend a primit cronici elogioase în presa internationala de specialitate. „Mungiu nu a plecat niciodata cu mâinile goale de la Cannes“, aminteste PremièrUn sat din Transilvania ca laborator exploziv al xenofobiei: cineastul român Cristian Mungiu, în competitie la Cannes, spera cu „RMN“ sa deschida ochii europenilor despre acest rau care îi roade, scrie AFP. „Sper ca oamenii vor întelege ca vorbesc despre ei“, a explicat pentru AFP regizorul, în cursa pentru un al doilea Palme d’Or la 15 ani de la „4 luni, 3 saptamâni, 2 zile“, despre problema avorturilor clandestine. e Titlul sau, „RMN“, face referinta la acronimul românesc pentru imagistica prin rezonanta magnetica. Mungiu cerceteaza dedesubturile xenofobiei, un rau care ar fi metastazat pâna în acest sat înca împietrit în traditii, la marginea Europei. „Sper ca (spectatorii) sa nu scape usor de responsabilitatile lor, ca nu vor spune ca asta a avut loc într-un spatiu îndepartat, salbatic. Ma tem ca nu este cazul“, a continuat cel care a revenit pe Croazeta la sase ani dupa ce a fost onorat cu premiul pentru regie cu „Bacalaureat“, despre coruptia endemica. Actiunea se deruleaza la câteva zile dupa Craciun, într-un sat din Transilvania, microcosmos unde comunitatile au trait una lânga alta de secole: se vorbeste româna, maghiara sau germana, marturie a unei istorii lungi si zbuciumate. Romii au disparut de acolo, alungati de locuitori si de prejudecati. Dar din nou „blestematii pamântului“ si-au facut aparitia, trei din Sri-Lanka, veniti sa lucreze la brutaria din colt, românii fiind toti plecati sa lucreze în Vest. Pe fondul precaritatii, a prejudecatilor si traditiilor, conflictele între comunitati vor renaste, amenintând sa distruga pacea din aceasta mica comunitate. „Prin intermediul micilor evenimente, în mici sate, încerc sa vorbesc de natura umana si de starea lumii de astazi, si despre acest sentiment pe care noi îl avem ca lucrurile nu merg în directia buna“, explica regizorul, care a confirmat ca „nu poate fi optimist în privinta“ viitorului. „Natura umana nu se schimba asa... Sunt suficiente 24 de ore pentru a identifica dusmanul si a elibera instincte animale care sunt în noi. Oameni care sunt vecini sunt capabili sa violeze, sa tortureze si sa ucida“, a continuat el. „Un film impresionant“ «Cu RMN, Cristian Mungiu scaneaza xenofobia ordinara. Regizorul ne prezinta o cronica implacabila a ravagiilor nationalismului. Filmul este magistral» scrie înca din primele rânduri si revista culturala Télérama. «Mungiu, prin toate filmele sale, diagnosticheaza relele societatii române de ieri si de azi. De aceasta data, în inima R.M.N., sunt nationalismul si xenofobia», a scris Le Monde într-o cronica elogioasa. Cotidianul Les Echos saluta «un film impresionant, puternic, care vorbeste nu doar despre România dar si despre Europa de azi. Cu R.M.N. Mungiu analizeaza tarele care se abat asupra batrânului continent: revendicari comunitare exacerbate, teama de o pretinsa «mare înlocuire» a populatiei locale cu imigranti veniti de pe alte continente, criza economica si mizeria sociala care atâta teama de celalalt si rasismul» mai scrie influentul ziar economic din Franta. Colegul elvetian de la Le Temps este si mai laudativ. «Mungiu semneaza primul mare film al acestei editii a Festivalului de la Cannes. Forta cineastului consta în maniera sa de a arunca o privire implacabila asupra societatii. R.M.N. are o estetica impresionanta» noteaza acelasi ctidian. În timp ce cotidianul catolic La Croix saluta o «opera magistrala», Première, publicatie specializata în cinema, ne reaminteste mai întâi ca «Mungiu nu a plecat niciodata cu mâinile goale de la Cannes. Nu vine niciodata degeaba aici. Evident, este imposibil de dat un pronostic cert la acest stadiu al competitiei. R.M.N. are însa toate atuurile pentru a înregistra o noua performanta. Gestul cinematografic este de o limpiditate nebuna iar naturalismul si onirismul dialogheaza de minune. Mungiu ne propune un voiaj în inima inumanitatii. Fara cinism de doi bani sau priviri dispretuitoare asupra personajelor sale. Nu, regizorul doar exploreaza absurditatea situatiilor, decripteaza zvonurile la baza urii fata de straini. Planul final este pe atât de maiestos pe cât de propice tuturor interpretarilor. Un final deschis pentru o opera impresionanta» conchide Première, citata de RFI.
