Dupa ce si-a vândut casa si pamântul fiului si nurorii sale, un batrân a ajuns în instanta, încercând sa le obtina înapoi. El reclama faptul ca tinerii nu i-au acordat nicio îngrijire, venind la el doar în perioada sarbatorilor, pentru „aprovizionare”. De cealalta parte, tinerii afirma ca si-au îndeplinit toate obligatiile asumate, batrânul vrând doar sa-i dezmosteneasca. Magistratii Judecatoriei Hârlau au încercat sa gaseasca o cale de mijloc pentru solutionarea cazului. În plângerea sa, Ioan U. afirma ca în 2007, împreuna cu sotia sa, au vâdut casa din satul Buhalnita si un hectar de pamânt catre fiul sau, Gheorghe U., si sotia acestuia, Elena. Batrânii si-au rezervat dreptul de abitatie si dreptul de uzufruct viager. Pretul de 30.000 lei mentionat în contract era doar formal, data fiind relatia de rudenie, nefiind platit niciodata. Tatal se plânge ca la moartea sotiei a fost nevoit sa suporte el toate cheltuielile, fiul doar încasând ajutorul de înmormântare. Vârsta îl pusese în situatia de a avea nevoie de îngrijire si ajutor în gospodarie, dar îsi vedea fiul si nora doar cu ocazia marilor sarbatori, când acestia se îndestulau cu carne de porc, vin, tuica si diverse produse agricole. De cealalta parte, fiul si nora au cerut respingerea plângerii si înlocuirea obligatiei de întretinere cu o suma de 300 de lei lunar. Ei au precizat ca relatiile cu Ioan U. au fost foarte bune pâna în 2021, când acesta si-a schimbat atitudinea sub influenta unui nepot. Pe parcursul celor 14 ani, fiul construise un gard, cimentase peretii, cumparase un frigider, congelator, mobila si televizor, facând si curatenie generala o data pe luna. Îi dadea bani batrâului pentru achitarea facturilor, îi cumparau diverse alimente neperisabile, plateau datoriile la magazinul din sat si cumparau mâncare pentru animale. Se ocupase personal de înmormântarea mamei. Tinerii îsi evaluau cheltuielile pentru întretinerea parintilor la 10.000 de euro. Afirmatiile celor doi au fost respinse de batrân printr-un raspuns la întâmpinare. El a refuzat banii acordati în schimbul obligatiei de întretinere, subliniind ca este bolnav si nu poate munci în gospodarie. Primul pas al judecatorilor a fost de a verifica legalitatea contractului. Acesta nu avea însa nicio problema care sa duca la anularea sa de drept. În aceste conditii, magistratii au constatat mai întâi ca pârâtii nu depusesera niciun fel de probe în favoarea celor spuse. Doi vecini ai lui Ioan U., chemati ca martori, au confirmat afirmatiile batrânului, precizând ca tinerii nu mai venisera pe la el de cel putin un an. „Coroborând materialul probator administrat în cauza cu atitudinea procesuala a pârâtilor, precum si cu prezumtia de neexecutare culpabila pe care acestia din urma nu au rasturnat-o (pârâtii neîndeplinindu-si obligatia de întretinere a reclamantului sau a defunctei lui sotii), instanta retine ca actiunea este întemeiata, motiv pentru care urmeaza a o admite, dispunând rezolutiunea contractului, cu privire la imobilele casa de locuit, anexa gospodareasca si teren vândut de acesta. De asemenea, ca si efect al rezolutiunii, va dispune repunerea partilor în situatia anterioara”, au precizat judecatorii. Punerea celor doua parti în situatia anterioare înseamna însa pe de o parte ca Ioan U. va redeveni proprietar pe casa si teren, dar si ca el va trebui sa-i plateasca fiului sau cei 30.000 de lei mentionati ca pret al contractului. Aceasta, pentru ca el nu dovedise în niciun fel ca nu ar fi primit banii despre care contractul mentiona ca au fost achitati. Sentinta Judecatoriei Hârlau poate fi atacata în decurs de o luna.
