Procurorii DNA ieseni au reusit sa se faca de bafta. Au trimis în judecata un director în Oficiul pentru Finantarea Investitiilor Rurale, pentru o paguba de 10.000 de euro. Procesul l-a absolvit în cele din urma pe functionar, constatându-se ca nu fusese vorba de nicio infractiune. Ulterior, acesta a cerut despagubiri, iar Tribunalul i le-a aprobat partial. Bogdan Laurentiu Paduraru a fost trimis în judecata de DNA în 2016, fiind acuzat de abuz în serviciu si fals intelectual. La acea data director al Centrului Regional de Finantare a Investitiilor Rurale, acestuia i se reprosa ca avizase în 2011 o cerere de finantare a unui tânar fermier ca fiind conforma desi existau nereguli în documentatia depusa si declarase, alaturi de alt functionar, ca cererea era eligibila, fara a fi facut vizita obligatorie la fata locului. Fermierul primise un sprijin de 10.000 de euro, ceea ce reprezenta prejudiciul adus de functionari. Acuzatiile aduse de procurori s-au dezumflat pe parcursul procesului penal. Abuzul în serviciu era sustinut de faptul ca o parte din copiile dupa documente depuse de fermier nu fusesera semnate de Paduraru pentru conformitatea cu originalul. Acest fapt nu facea însa ca cererea sa fie neconforma. Judecatorii nu au fost convinsi nici de acuzatiile de fals. „Evaluând întregul material probator administrat, instanta retine ca nu contine probe certe, decisive, incontestabile, cu privire la vinovatia inculpatilor în comiterea infractiunilor pentru care au fost trimisi în judecata, infractiunile de abuz în serviciu si fals intelectual fiind tipice numai atunci când sunt comise cu intentie directa sau indirecta, iar în cauza aceste exigente de tipicitate subiectiva nu sunt satisfacute”, au apreciat magistratii Tribunalului. Ei l-au achitat pe Paduraru, considerând ca faptele nu fusesera comise cu gradul de vinovatie necesar pentru a fi infractiuni. Contestatia judecata de Curtea de Apel a reprezentat un dezastru pentru procurori. Magistratii acestei instante au considerat nu doar ca faptele nu erau suficient de grave pentru o condamnare, ci ca ele pur si simplu nu erau prevazute de legea penala. „Aspectele atestate de catre reclamant si învederate ca nefiind reale de catre acuzare, pe de o parte nu aveau caracter fals în esenta lor, iar pe de alta parte inexactitatea lor avea un aspect cu totul nerelevant sub aspectul economiei întregului act”, au spus judecatorii. Cu alte cuvinte, chiar daca mentiunile facute de functionari ar fi fost false, ele nu afectau acordarea sau nu a sprijinului financiar fermierului. Decizia de achitare a fost mentinuta, cu precizarea ca nu se mai vorbea de niciun fel de vinovatie. Paduraru fusese anchetat si trimis în judecata degeaba. Urmatorul pas a fost o noua actiune în instanta, declansata de aceasta data de Paduraru. El a cerut statului despagubiri de 581.794,59 lei. O jumatate de milion reprezentau daune morale, 3.000 de lei cheltuielile de judecata, iar diferenta, daune materiale, respectiv salarii neîncasate, un credit pe care trebuise sa-l faca pentru a-si plati avocatii, restante care se acumulasera la întretinere si cheltuieli judiciare. Functionarul reprosa faptul ca fusese tinut sub control judiciar timp de o jumatate de an, interval în care fusese chemat de 25 de ori în fata organelor de supraveghere. Locuinta îi fusese pusa sub sechestru, nu avusese dreptul sa iasa din judet. Director în cadrul OFIR, fusese trecut pe o functie de executie, pentru a nu aduce prejudicii de imagine angajatorului. Timp de 5 ani, fusese plimbat prin anchete si procese, cu eticheta de „inculpat”, ceea ce îi afectase atât imaginea, cât si stima de sine sau relatiile cu apropiatii si colegii. Indirect, fusese afectat si copilul înca nenascut. Doar o parte a argumentelor lui Paduraru au fost acceptate de magistratii Tribunalului. Controlul judiciar împotriva lui fusese dispus legal si confirmat de un judecator. Nici macar daca ar fi fost arestat preventiv, nu ar fi avut dreptul la despagubiri pentru aceasta. Sechestrul dispus de procurori nu îi afectase propriu-zis dreptul de proprietate. Nu demonstrase ca ar fi vrut sa vânda apartamentul si nu a putut face asta, ratând un pret bun din cauza sechestrului. Cheltuielile cu onorariile avocatesti aveau oricum sa-i fie decontate, dupa achitarea definitiva, iar de neplata întretinerii nu puteau fi acuzati anchetatorii. Totusi, era clar ca Paduraru avusese de suferit în urma unor acuzatii nefondate. „Tribunalul retine ca fapta delictuala constând în cercetarea penala urmata de trimiterea în judecata a reclamantului pentru ca acesta sa fie achitat ulterior definitiv de catre instanta de judecata exista si pârâtul (statul român, n.r.) poate fi tinut raspunzator pentru aceasta. În mod cert statului îi revin obligatii pentru a asigura un sistem de justitie coerent si eficient si chiar daca achitarile sunt dovada unui sistem de justitie functional, acest aspect nu poate reprezenta o justificare valabila pentru a înlatura raspunderea statului pentru situatia în care o persoana a fost trimisa în judecata si ulterior a fost achitata definitiv”, au spus judecatorii. Acestia i-au recunoscut lui Paduraru dreptul la daune morale în suma de 100.000 lei, la cheltuieli judiciare de 4.700 lei si la o suma egala cu diferenta dintre veniturile pe care le-ar fi realizat, prin raportare la functia de conducere pe care o ocupa înaintea trimiterii în judecata. Sentinta Tribunalului a fost contestata atât de stat, prin Ministerul Finantelor Public, cât si de DNA, dar si de Paduraru. Procesul se desfasoara acum în fata Curtii de Apel, un nou termen de judecata fiind stabilit pentru mijlocul lunii noiembrie.
