Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi (UMF) celebreaza în acest an 130 de ani de la nasterea celebrului medic român care a dat numele universitatii. Nascut la Vaslui, în 1892, Grigore T. Popa s-a stins din viata la doar 56 de ani, pe 18 iulie, la Bucuresti. Richard Constantinescu, titular al disciplinei Istoria Medicinei de la UMF, descrie povestea de viata a lui Grigore T. Popa într-un material publicat pe site-ul universitatii. Acesta spune ca medicul a avut o poveste de viata remarcabila, ramânând orfan de la 4 ani, într-un mediu ostil, în una dintre cele mai sarace regiune ale Europei la momentul respectiv. „Un orfan sarac dintr-o Românie în prag de dezvoltare a ajuns sa fie unul dintre cei mai apreciati neuroanatomisti ai secolului al XX-lea. Un fost student, care nu avea cu ce sa se îmbrace iarna si care a locuit în chilia unui calugar, a ajuns în preajma marilor personalitati politice si stiintifice ale primei jumatati a veacului trecut. Un copil care pastea oile avea sa descopere legatura dintre sistemul nervos si cel endocrin si sa fie considerat drept unul dintre fondatorii neuroendocrinologiei. Un tânar caruia soarta nu-i oferise la început decât o lume dura a devenit cel mai iubit profesor din România si mii de oameni erau adunati pentru a-l asculta oricând tinea o conferinta publica”, a scris Richard Constantinescu. Grigore T. Popa a trecut prin Marele Razboi, a fost prigonit de legionari, afectat ca toti românii de criza financiara si dictatura comunista, fara a face vreodata un compromis, conform lui Constantinescu. Istoria îl consemneaza ca fiind unul dintre cei mai importanti pedagogi din perioada interbelica în România si cea mai mare personalitate din spatiul românesc în spatiul românesc în domeniul psihologiei. A fost unul dintre cei care l-a promovat pe un alt celebru cercetator român - George Emil Palade, în laboratoarele din SUA. „Grigore T. Popa a purtat un dialog constant si fructuos cu marile personalitati ale stiintei mondiale din vremea sa. Era invitat sa sustina conferinte pe teme de neuroanatomie în marile centre universitare din lume si sa lucreze în cele mai importante laboratoare din Europa si Statele Unite. Referinte la opera sa stiintifica se gasesc în majoritatea tratatelor medicale din vremea sa, iar contributiile sale figureaza în panoplia celor mai importante realizari medicale ale secolului al XX-lea”, mai puncteaza cadrul didactic iesean.
