”Nu sunt femeie daca n-am un pui în burtica! Ma urasc si sunt inutila! Care este scopul meu pe pamântul asta daca nu am grija de multi copii? Dupa ce nu mai alaptez si copilul meu nu mai are nevoie doar de mine, trebuie sa fac altul neaparat.” Acestea sunt lucrurile pe care mi le-a spus o tânara mamica în vârsta de 20 de ani, aflata la al doilea copil. Sotul, îngrijorat de manifestarile partenerei sale din primul an de viata al copilului, a decis sa apeleze la ajutor specializat. Sotia a dorit sa vina împreuna cu el. Ea face parte dintr-o familie foarte numeroasa cu înca 15 frati. Interesant este si ca mama lor a avut 4 parteneri. Toate relatiile s-au încheiat prin decesul fiecaruia dintre ei, motivele fiind îmbolnavirea de cancer. În urma cu 2 ani, a decedat si mama. Sunt curioasa care este parerea voastra sau daca v-ati întâlnit cu astfel de cazuri în care femeia sa simta ca e femeie doar atunci când e însarcinata. Vedeti acest tip de gândire ca fiind egoist sau ca pe o dovada de iubire imensa? Din toate evenimentele si traumele pe care le-a trait, a preluat urmatoarele mesaje: -Trebuie sa duca mai departe ”misiunea” familiei de originie si sa dea importanta rolului de mama. -Partenerul nu poate fi constant sau stabil din cauza ca dupa o anumita vârsta apar bolile incurabile. -Traieste prin copii si îsi doreste sa detina controlul asupra lor pentru a nu-i pierde. -Alaptarea îi da sentimentul de putere, iar dependeta copilului este perceputa ca o vulnerabilitate, nu ca pe o etapa fireasca în procesul dezvoltarii. -Accentul este pus pe relatia dintre mama si fiecare copil, legatura dintre tata sau frati între ei fiind aproape în totalitate neglijata. O poveste trista cu cinci decese, relatii reci între frati si multa instabilitate. Acestea sunt caracteristicile unei familii care si-au pus amprenta asupra tuturor. Daca rolul de femeie este nesatisfacator, atunci si ca mama vei da gres. Tu cum le îmbini?
