În acord cu ultimele eseuri, cel de astazi este cel putin la fel de incitant, prin prisma creativitatii si frumusetii argumentelor construite în sustinerea teoriei cresterii (economice) unificate (Unified Growth Theory). Voi prezenta cele mai importante componente ale acesteia, dezvoltate de un reputat economist, profesorul Oded Galor de la Universitatea Brown din Statele Unite ale Americii. Teoria acestuia se fondeaza pe trei lucrari fundamentale pentru suportul stiintific: „Population, Technology, and Growth: from Malthusian Stagnation to the Demographic Transition and Beyond” (2000), „From Stagnation to Growth: Unified Growth Theory” (2005) si „Unified Growth Theory” (2011). Oded Galor îsi începe temerara aventura epistemologica aratând ca, în cea mai mare parte a istoriei umane, ideea de crestere economica era necunoscuta. Spre pilda, pâna aproape de zorii Revolutiei Industriale (sfârsitul secolului al XVIII-lea, ca reper putându-se considera anul 1760), nu existau informatii despre PIB pe cap de locuitor. Majoritatea oamenilor traiau în pauperitate sau la limita de supravietuire, cu exceptia, fara îndoiala, a unei firave minoritati conducatoare privilegiate. Dar aceasta din urma era, din punct de vedere cantitativ, perfect neglijabila. Comunitatile umane erau, în linii mari, conglomerate extrem de omogene din punct de vedere al calitatii vietii siconditiilor de trai. Dupa Revolutia Industriala (începutul secolului al XIX-lea, se poate lua ca referinta anul 1840), multe state sau regiuni ale lumii au început sa înregistreze rate de crestere economica pozitive. Cu toate acestea, diferentele de dezvoltare s-au dovedit destul de abrupte pâna în prezent. Se invoca cel mai des ceea ce în literatura de specialitate se numeste Marea Divergenta. Aici intervine teoria lui Oded Galor. Aceasta a încercat sa formalizeze matematic, de o maniera unitara si coerenta, un model dinamic care sa explice aceste transformari ale societatilor umane. Astfel, modelul evidentia conceptul de stagnare malthusiana, responsabil pentru întelegerea stagnarii economice de dinainte de sfârsitul secolului al XVIII-lea, apoi demararea cresterii economice dupa Revolutia Industriala si, în final, teoriile moderne ale cresterii economice, inclusiv inegalitatile inerente. Conform teoriei unificate a cresterii, progresul tehnologic a fost stimulat diferit în decursul istoriei: înainte de Revolutia Industriala si tranzitia demografica, acesta a fost stimulat de cresterea populatiei; dupa acest moment zero, el devine evident prin intermediul realizarii de investitii în capital uman (spre exemplu, în educatie). De asemenea, înainte de 1760, familiile decideau sa aiba multi copii, însa ratele extrem de mari ale mortalitatii infantile anulau acest fenomen de acumulare. Dupa 1840, fenomenul capata o alta arhitectura: familiile care beneficiau de venituri mai mari decideau sa aiba mai putini copii, acestia preferând sa investeasca acesti bani în special în educatia progeniturilor. De ce, înainte de Revolutia Industriala, PIB-ul pe cap de locuitor a stagnat vreme de milenii? Ce a însemnat momentul reprezentat de Revolutia Industriala în configuratia economiei globale? De ce unele tari au prosperat mai repede decât altele? La aceste întrebari, teoria cresterii unificate aduce un set de explicatii. Asadar, în faza initiala a evolutiei, comunitatile umane înregistrau niveluri scazute ale populatiei, dar si rate mici ale progresului tehnologic. În atare conditii, înainte de declansarea Revolutiei Industriale, se considera ca acestea se gaseau în situatia, definita în literatura de specialitate, de echilibru Malthusian. Cu alte cuvinte, a intervenit fenomenul de stagnare economica, deoarece orice urma de posibil progres tehnologic - care ar fi condus la cresteri de venituri - a fost imediat anulata de cresterea populatiei. De aceea, secole si milenii de-a rândul, umanitatea nu a putut sa iasa din aceasta capcana periculoasa, nereusind nici un progres în termeni de standarde sau conditii de viata. Însa, dupa Revolutia Industriala (regim post-malthusian), paradigma s-a schimbat ineluctabil, iar nivelul de trai a crescut incredibil de mult, desi inegal, vreme de aproape doua secole. Aceasta transformare unica în istoria umanitatii s-a datorat unei serii de factori endogeni spontani. Mai concis, spre deosebire de perioada stagnarii din regimul malthusian, a avut loc o accelerare a progresului tehnologic si, desi cresterea ratelor de fertilitate înca erau dependente de cresterea veniturilor, acestea din urma s-au acumulat si nu au mai fost anulate de cresterea populatiei. Progresul tehnologic a determinat cresterea cererii de capital uman în cea de-a doua etapa a Revolutiei Industriale, dar si nevoia de investitii în formarea acestuia (educatie, perfectionare etc.), precum si startul tranzitiei demografice (regimul de Crestere Modern). Toate acestea au accelerat ritmul progresului tehnologic si au influentat arhitectura legata de familie, în sensul ca regula nu a mai fost dimensiunea, ci calitatea acesteia. Astfel, reducerea ratelor de fertilitate, dar si cresterea populatiei datorata reducerii masive a mortalitatii (infantile), ca urmare a progresului material si stiintific, au permis economiilor sa iasa din capcana malthusiana si sa utilizeze resursele judicios si eficient, generând un progres economic sustinut. În concluzie, Oded Galor afirma ca „teoria unificata a cresterii sugereaza ca tranzitia demografica a jucat un rol important în aparitia cresterii moderne. Într-adevar, dovezile la nivel de tara… arata ca venitul pe cap de locuitor si educatia contemporane sunt asociate în mod semnificativ si pozitiv cu timpul scurs de la tranzitia demografica”. Cu alte cuvinte, sa nu ne miram de ce statele lumii sau regiuni întregi s-au dezvoltat si continua sa o faca inegal, în timpi diferiti si cu viteze dintre cele mai variate. Inima sus! Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. si director al Departamentului de Stiinte Socio-Umane din cadrul Institutului de Cercetari Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
