Mi-ar fi placut sa fi inventat eu acest titlu, dar pentru ca norocul l-a ales cu mult timp înainte pe regretatul realizator de emisiuni Ovidiu Dumitru, îmi fac datoria sa încadrez între ghilimele cele trei cuvinte inspirate, sintetice, cu parfum poetic. Declaratia evident lirica a fost fireasca sub „condeiul” celui care a însotit o lunga serie de melodii perene ale muzicii usoare românesti cu versurile sale. Dar motivul însemnarilor ce urmeaza este volumul lui Umberto Eco Despre televiziune, publicat nu demult în versiune româneasca.s1t Voi survola câteva idei ordonate de Eco pentru ca televiziunea este trandafirul pe care-l tinem permanent în glastra, cu tot cu parfumul si tepii lui, fiindca 59 de ani (!) investiti de acest senior al spiritului în publicistica de radio si televiziune au lasat câte ceva interesant, de luare aminte, exemplu celor doritori sa stapâneasca valurile agitate ale audio-vizualului. Câte ceva mai mult. Înainte de toate impresioneaza puterea de cuprindere a gândirii si actiunilor lui Umberto Eco. Se stie, media în general, mai ales radio-ul si televiziunea pretind atât de mult timp, energie si dedicatie daca vrei sa le cultivi în mod exclusiv profesionist încât alte domenii ale cunoasterii, ale vietii spirituale sunt greu (dar nu total) inaccesibile practicii serioase, la nivel performant. Umberto Eco a fost un atlet la mai multe „discipline” ale mediei, pastrându-si renumele ca semiolog, filozof, politolog, scriitor. Poate ca ar fi trebuit sa scriu „este” pentru ca limitele vietii sale biologice (1932-2016) nu au prea multa relevanta de vreme ce ideile îsi pastreaza actualitatea, relevanta. Eco a scris printre primii despre televiziune („Problemi estetici del fatto televisivo” pentru al treilea Congres International de estetica de la Torino), dupa numai doi ani de la prima emisiune transmisa în Italia la 3 ianuarie 1954. Bibliografia vasta acumulata rapid, de-a dreptul proteic în tara sa si în lume pe parcursul deceniilor, nu l-a demoralizat, pregatirea, experienta de sociolog, vocatia de analist si, element fundamental, activitatea intensa ca realizator de emisiuni radio-tv modelându-i ideile rezistente în timp. Succesul scrierilor sale cu caracter analitic se explica si prin „ascunderea” caracterului stiintific mai ales la începutul textelor, prin conducerea treptata a cititorului spre zonele parelnic aride, lasându-i impresia stabila, reconfortanta ca a ajuns usor la întelegerea unor situatii si fenomene, prin ironia fina, prin umorul ce asigura, la rândul lor, cursivitatea, învelisul dulce al pastilei cu idei deseori inconfortabile. În introducerea comunicarii „Pentru o cercetare semiologica a mesajului televizual” (p. 76-93) autorul accepta, bineînteles, necesitatea sondajelor ce releva optiunile publicului dar acorda în mod surprinzator atentie sporita tipurilor de productii televizate pe care acesta le primeste. Criteriul este cu atât mai interesant cu cât la nivelul anului 1956 reclamele vizibile ori subliminale nu invadasera masiv programele televiziunii italiene, o institutie înca interesata precumpanitor de informatie, cultura si divertisment (acesta, în forma, sa o numesc, inocenta, cuminte). Pornind de la realitatea ca informatia si-a pierdut rolul în fabricarea produselor economice, însusindu-si acest statut, Eco subliniaza rolul esential jucat în special de televiziune nu doar în formarea convingerilor publice dorite de autoritati ci si rolul însusi de putere ce îsi schimba executorii în functie de imperativele politice ale unui anumit loc si timp. O putere „soft” ce se bucura de aceleasi rezultate ca ale puterii represive. Sunt oferite exemplele înlocuirii spectaculoase în fond, nu în forma, a conducatorului fostei URSS Nikita Hrulciov (1964), filmele americane „Seven Days in May,” „Dr. Strangelove” si „Fail Safe”. Interesanta este analiza modului cum media, în cazul nostru televiziunea, îsi pierde statutul simplu de purtator al informatiei devenind canal ideologic: s…t „când cineva trebuie sa scrie zilnic atâtea stiri câte încap în spatiul aflat la dispozitie, astfel încât sa poata fi citite de un public cu preferinte diferite, din clase sociale diferite si cu diferite niveluri de educatie, de pe întreg teritoriul national, libertatea celui care scrie s-a încheiat deja: continutul mesajelor va depinde nu de autor, ci de conditiile tehnice si sociologice ale mijlocului de comunicare.” Numind aceasta conceptie despre mass-media apocaliptica, Umberto Eco explica: s…t „nu conteaza ce veti spune prin canalele de comunicare în masa; în momentul când receptorul este asaltat de o serie de mesaje ce îi parvin prin diferite canale, concomitent, într-o anumita forma, natura acestor informatii este mai putin importanta. Ceea ce conteaza este bombardamentul treptat si uniform cu informatii, în care diferitele continuturi se aplatizeaza si îsi pierd diferentele.” Conform teoriei lui Marshall McLahan, teorie vizionara deoarece a fost difuzata prima oara în 1964 între copertile volumului „Understanding Media”, se ajungea/s-a ajuns astazi la o consecinta pe care Eco o vede de-a dreptul tragica: „eliberat de continutul comunicarii, destinatarul mesajelor din mass-media primeste doar o lectie ideologica globala, îndemnul la o pasivitate narcotica. Atunci când mass-media triumfa, omul moare. 1 Polirom, 2021, traducere de Aurora Firta-Marin, Stefania Mincu si Oana Salisteanu 2 Ultimele trei citate sunt de la pagina 95. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
