17 decembrie 1989 a fost într-o duminica. Aveam 27 de ani, eram profesor definitiv la Botosani si stateam singur acasa asteptând sa treaca cele cinci zile care mai erau pâna la vacanta. Sotia si cei doi copii, un fiu de un an si o fiica de trei luni, erau cu totii în Ardeal, la socri, iar eu ascultam înfiorat, la un radio de lux Selena, relatarile Europei Libere despre ce se întâmpla la Timisoara. Era limpede ca se va lasa cu o baie de sânge si ca (...)
