Crestinii ortodocsi ieseni au intrat, de luni, în Saptâmâna Alba sau a Brânzei, fiind saptamâna premergatoare începutului Postul Pastelui. Postul Mare este cel mai lung si mai important dintre toate posturile de peste an, fiind totodata si cel mai aspru. Postul Pastelui face referire la postul de 40 de zile si 40 de nopti pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a tinut înainte de a începe Propovaduirea Evangheliei, acest post începând în acest an pe 7 martie. Potrivit traditiei crestine însa, ca o pregatire pentru postul aspru de 40 de zile, acesta este anticipat de o saptamâna de post mai usoara, în care este permisa consumarea de oua sau produse lactate. Fiind permisa consumarea acestora, saptamâna poarta si numele de Saptamâna Alba sau a Brânzei. Duminica a fost ultima zi în care credinciosii au putut consuma carne, fiind lasatul secului de carne, iar în aceasta saptamâna pot fi consumate doar produse lactate. În perioada urmatoare au loc si o serie de traditii si obiceiuri sau exista o serie de superstitii legate de aceste zile. Astfel, potrivit credintei crestine, în cele 40 de zile de post trupul se purifica odata cu sufletul, atât prin postul alimentar, dar si cel spiritual, alimentat de rugaciune, fapte bune si gânduri curate, dar mai ales prin abtinerea de la patimi si obiceiuri proaste. În aceasta perioada sunt interzise si nuntile sau petrecerile de orice fel, toate pâna în ziua de Paste. În Saptamâna Patimilor, crestinii intra într-un regim chiar mai aspru de postire si rugaciune. Saptamâna aceasta, în zilele de miercuri si vineri se poate mânca si peste, fiind dezlegare la peste. Potrivit traditiei, în noaptea sâmbetei placintelor, spre duminica Lasatului sec de brânza, se fac focuri pe dealuri, prin curti si gradini, curatându-se si arzându-se uscaturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece si duminica de lasatul secului de brânza. În ultimele zile ale saptamânii albe se obisnuia ca oalele sa fie spalate complet pentru a putea începe postul de luni cu preparate de post. Chiar daca toate aceste practici sunt prezentate de canoanele Bisericii, în practica preotii duhovnici sunt cei care pot vorbi cu fiecare crestin în parte si oferi sfaturi în cazul în care postul este prea aspru. Practic, Biserica îi sfatuieste pe crestini sa tina post dupa puterile lor, în cazul copiilor sau bolnavilor existând chiar posibilitatea sa se ia Sfânta Împartasanie doar cu câteva zile de post sau, în cazuri exceptionale, si fara a tine post alimentar.
