E nevoie de o schimbare radicala de mentalitate, o iesire din logica libertariana care face din cresterea economica un idol de neatens si de nediscutat. O schimbare care sperie deocamdata, ca orice schimbare, dar care presupune costuri mai mici decât pierderile pe care le suferim deja continuând sa crestem doar pentru a ne satisface pofta nebuna de consum. Fie ca crezi sau nu într-o viata de apoi, ca totul se sfârseste odata cu tine sau, dimpotriva, ca fiinta ta e sortita vesniciei, ideea de a lasa urmasilor o lume mai buna decât cea pe care ai prins-o tu, ramâne una dintre cele mai nobile din câte ne-am putea imagina. Nu exista ratiune pentru care sa-ti doresti ca pamântul sa fie distrus sau chiar sa dispara. Despre asta e în esenta ecologismul, despre a lupta împotriva distrugerii bazelor vietii pe Terra. Si e greu de înteles de ce pentru unii dintre noi ecologismul reprezinta un lucru rau, o idee marxista si, prin urmare, un pericol pe care ar trebui sa-l combatem. E un fapt deja dincolo de orice dubiu ca modul în care functionam în prezent, sistemul economic si ideologia care îl legitimeaza, asa zisul neoliberalism care în esenta se reduce la dictatura pietei si a consumului, au ajuns în punctul în care în numele progresului si bunastarii mai mult distrug decât dezvolta. Pamântul nu e o peltea pe care s-o întinzi cât ai chef, resursele naturale sunt limitate si în cazul unora limitele sunt aproape atinse. Ideea de a conserva, de a recicla, de a cauta mereu variante alternative e la fel de îndreptatita ca aceea de a avea grija de viata si bunastarea ta si a celor dragi. Pentru ca depind una de alta. Sigur, toate aceste idei par fanteziste sau lipsite de relevanta daca avem de-a face cu o populatie înfometata sau la limita înfometarii cum e cazul cu înca o buna parte din lume. Aici, nevoile de dezvoltare si crestere economica sunt vitale, dar nu despre aceasta lume e vorba când vorbim de ecologie. Nimeni nu-i cere saracului din Africa sa recicleze, ca nici n-are ce recicla sau sa consume mai putin când si-asa consuma mai putin decât ar avea nevoie ca sa traiasca decent. Ecologismul e însa o urgenta în acea parte a lumii din care de putin timp facem si noi parte si care traieste într-un adevarat dezmat consumerist. Si totul pleaca, nu de la faptul ca am fi noi neaparat irationali, iresponsabili sau imorali, ci de la gândirea economica si politica dominanta a elitelor din aceasta parte de lume. Elite care cred ca progresul se reduce în esenta la o crestere economica continua reflectata prin valoarea asa numitului Produs Intern Brut. Totul e despre PIB, despre cine are PIB-ul mai mare. Dar, asa cum a început sa se vada deja, desi oarecum contraintuitiv, obsesia pentru crestere a ajuns sa genereze mai multe costuri decât câstiguri. S-a ajuns efectiv la limita aia în care distrugerile pe care economia setata pe crestere continua le provoaca mediului, ajung sa compromita însasi bunastarea pe care ar aduce-o aceasta crestere. Crestem distrugându-ne. Este motivul pentru care tot mai multi economisti si oameni de stiinta vorbesc de înlocuirea PIB-ului ca indicator-cheie al economiei viitorului si care masoara doar valoarea monetara a bunurilor si serviciilor finale produse de o natiune, cu asa numitul Indice de Bunastare Economica Durabila. În principiu e vorba de un indice care ia în calcul nu doar efectele pozitive ale cresterii economice ci si pe cele negative. Nu doar câstigurile obtinute, ci si pierderile pe care le provoaca politicile de crestere economica. Iar aceste pierderi sunt în primul rând ecologice, pierderi care ameninta deja stabilitatea efectiva a lumii în care traim (gânditi-va doar la perspectiva imediata a asa-zisei migratii climatice), dar si viata pe Terra pur si simplu. Si, da, pentru asta e nevoie de o schimbare radicala de mentalitate, o iesire din logica libertariana care face din cresterea economica un idol de neatens si de nediscutat. O schimbare care sperie deocamdata, ca orice schimbare, dar care presupune costuri mai mici decât pierderile pe care le suferim deja continuând sa crestem doar pentru a ne satisface pofta nebuna de consum. Pofta de mai mult si mai mult si mai mult, pâna vom muri sufocati de propria lacomie.
