Însemnari mai mult sau mai putin (ne)însemnate Smecherie patenta Vine câte o notificare pe FB de genul: pagina x pe care-o urmaresti si-a schimbat numele!? Problema e ca e vorba de pagini de care nici n-am auzit, daramite sa fi intrat vreodata pe ele si, sa zicem, sa le fi dat „follow”. Bai, Mark Zuckerberg&Co, cum naiba vine asta? Ce-i cu smecheria asta patenta? „Om de bine”? Sincer sa fiu, eu unul m-as considera insultat, daca cineva m-ar prezenta drept „un om de bine”, asa cum a facut Dan Creta la emisiunea „Prietenii de la radio” cu invitata sa Melania Medeleanu. Capacul si cârpa Actorul german Klaus Kinski (1926-1991) ar fi declarat cândva asa: Der Spruch „Jeder Topf hat seinen passenden Deckel” nützt dir auch nichts, wenn du ein Lappen bist. Deci: „Vorba cum ca ´Fiecare oala-si are capacul potrivit´ nu-ti foloseste la nimic, daca esti o cârpa.” Banc german Pe care, însa, cred ca l-am auzit si pe la noi: - Unde ti-s castile?, este întrebat un cetatean. - Nu le mai port de la nenorocirea ce-am patit-o. - Ce nenorocire, omule? - Mi-a oferit cineva o bere si eu n-am auzit! Cred ca varianta româneasca era cu tuica... Calaul si condamnatul Asta chiar ca e banc german (okay, poate francez...), pescuit din emisiunea Nuhr im Ersten: Se duce calaul cu condamnatul la moarte spre ghilotina. Ploua cu galeata (desi neo-meteorologii au anuntat seceta). - Ce vreme de cacat!, exclama condamnatul. - Mie-mi spui?, calaul de colo. Eu trebuie sa mai fac si drumul înapoi! Tirbusonul de pe hula Bonus bun pentru mersu-mi pe jos: ce credeti ca am gasit în hula, pe marginea drumului, dar pe asfalt? Un tirbuson din otel nobil!? Bai, esti nebun? Cine pierde un tirbuson asa, pe drum? Cu atât mai mult cu cât nu cred ca-s multi amnaseni care beau vin îmbuteliat la sticla, cu dop de pluta... Cavit Vad, la Transylvania Open (n-ar trebui scris Transsylvania, cu doi de ss – unul de la trans, altul de la silva/nia?), reclame pentru Cavit. Copil fiind si cam mic si slab, doctorul Sandu, medicul din Apoldu de Sus, le-a recomandat alor mei sa-mi dea Cavit. Eu unul l-am luat ca pe niste dulciuri, chiar mi-a placut. Când, adult fiind, am cumparat asa, de pofta, ceva Cavit, n-am mai regasit gustul de odinioara. Dar asta-i treaba generala: nici eugeniile de azi nu mai seamana, la gust, cu cele de odinioara. Si multe altele, la fel. Sarpele si broasca La Amnas, sarpele meu de casa e o broasca de pivnita. Neobositul Câinele vecinilor latra si latra. Are, n-are treaba, el latra. Si latra gospodareste, monoton ca o placa stricata, dar fara stridente sonore. Domol, ardeleneste. Nu ma deranjeaza, ceea ce-i bine. Dar de ce naiba o fi latrând el mai tot timpul? Totusi, parca nu-i normal. Are el o problema, o mica trauma. Vizionarul Kundera Printre cartile multe si faine (unele practic noi, necitite) pe care le-am gasit în „Dulapul cu carti” din Herrenberg (unde poti pune carti de care nu mai ai nevoie si poti lua ce te intereseaza), am gasit si romanul Das Buch vom Lachen und Vergessen al lui Milan Kundera (1929-2023). Cartea despre râset si uitare, mi-am tradus eu titlul, aflând apoi de la prietenul O. (Nimigean, desigur) ca în româna a fost publicat cu titlul „Cartea râsului si a uitarii”. Dincolo de faptul ca aceasta carte numai necitita nu era, devreme ce era aproape toata ba subliniata, ba cu pasaje încadrate cu câte un mic echer la început si la sfârsit, chestie teribil de deranjanta, cu atât mai mult cu cât nu puteai sa deslusesti ratiunea sublinierilor ori scoaterii în evidenta a pasajelor, într-atâta încât am sters toate cele (din fericire, erau facute cu creionul) pâna am consumat, spre sfârsitul cartii, toata radiera de la creionul meu! Asa am devenit eu macar noul stapân al cartii... În fine, poftim însa niscaiva pasaje realmente memorabile din romanul lui Kundera (dtv, 2000, în traducerea Susannei Roth), cu relevanta azi parca mai mare decât în 1979, când a aparut prima editie: „Asasinarea lui Allende a ecranat în curând amintirea invadarii Boemiei de catre rusi, masacrul sângeros din Bangladesh l-a facut uitat pe Allende, razboiul din desertul Sinai a acoperit plânsetul din Bangladesh, masacrul din Cambodgia a facut uitat Sinaiul si asa mai departe si mai departe, pâna ce totul va fi uitat.” „Rusia, care compunea o fuga mare pentru tot mapamondul, nu putea permite ca undeva sa-i fuga niscaiva note. În 21 august 1968 a trimis o armata de o jumatate de milion de soldati în Boemia. La scurt timp, circa 120000 de cehi si-au parasit tara, iar dintre cei care au ramas, circa 500000 si-au pierdut locurile de munca.” Azi si acum, de peste 600 de zile de „operatiune militara speciala” (de razboi sângeros, pe scurt), Rusia lui Putin se cauta prin Ucraina. Cea mai profunda vorba‚însa, îmi pare aceasta constatare: „Oamenii vor sa fie stapânii viitorului ca sa poata schimba trecutul.” În fine, iata si o viziune mai putin „razboinica”, dar tot vizionara: „Când scriitorul (si asta va fi în curând cazul) se va fi trezit în toti oamenii, zilele surzeniei si lipsei generale de întelegere vor începe.” Si-au început. Michael Astner este poet, traducator si publicist
