Din dosarul vamesilor spagari de la Albita s-a ales praful. Justitia ieseana a stabilit reteta svaiterului reprezentat de frontiera estica a Uniunii Europene. Peste Prut se poate trece fara multe comentarii, câta vreme se da „dreptul”. La rându-le, vamesii sunt asigurati daca respecta un mic îndrumar. Trebuie sa lucreze în echipe de câte doi, pentru a nu putea fi acuzati de asociere în vederea comiterii de infractiuni. Spagile trebuie sa fie mici si dese, astfel încât procurorii sa nu le poata imputa sume prea mari. Daca sunt „bine integrati social” si sunt prietenosi cu colegii, pot fi siguri ca pedeapsa va fi una cu suspendare. Ramân fara un loc banos la vama, dar în libertate. Curtea de Apel a pronuntat saptamâna trecuta achitari si condamnari cu suspendare pe banda rulanta. Sentinta, definitiva, a fost oricum data la limita. În scurt timp, raspunderea penala pentru fapte s-ar fi prescris. Procurorii DNA, în colaborare cu omologii lor moldoveni din Centrul National Anticoruptie, au declansat în 2013 cea mai importanta actiune îndreptata împotriva coruptiei din vami. Descinderile din vama româneasca de la Albita au dus la deschiderea a 28 de dosare penale. Pe partea moldoveana, 32 de lucratori vamali si politisti de frontiera au fost retinuti. Acuzatiile erau aceleasi: luare de mita, respectiv, în forma moldoveana, corupere pasiva. Vamesii pretindeau si primeau bani de la persoane care transportau colete pe ruta Moldova – Italia. Daca se dadea dreptul, controlul era formal, verificându-se doar documentele. Daca nu se platea, toate bagajele erau coborâte din autocare si luate la puricat. Era o procedura greoaie. Se pierdea mult timp în vama, iar unele pachete, multe continând vin sau produse alimentare perisabile, erau distruse în timpul controlului. Soferii preferau sa plateasca pentru a scapa de belele si ca sa poata trece peste granita cu cantitati mai mari de tigari sau alcool decât cele permise. Saptamânal, prin vama treceau 27-35 de autocare si 80-115 microbuze, iar vamesii nu fortau nota. În functie de tipul masinii, de numarul, dimensiunea si continutul coletelor, „din ochi”se calcula tariful. Acesta pleca de regula de la 50 de lei, urcând pâna la 100 de euro. Au existat însa si situatii în care vamesii acceptau si sume ridicole, de 5 euro sau de 10 lei. Daca era cazul, dadeau si rest. Conform procurorilor, la controalele formale din vama româneasca participa practic toata lumea. La perchezitii s-au gasit tigari sau parfumuri în biroul sefilor de tura, dar urme ale spagii s-au descoperit pâna si în biroul de politici agricole. Banii erau împartiti Banii strânsi de la soferi erau ulterior împartiti: 70-80- ramâneau la vamesi, iar diferenta mergea la sefii de tura. De acolo, conform unor declaratii date în cauza, în fiecare luni si joi, 3-500 euro plecau spre seful biroului vamal, cu titlu de „protocol”. Se spunea ca o parte din acest „protocol” urca si mai sus, la seful Directiei Regionale Vamale ori chiar la conducerea ANAF, „pentru a fi asigurata o anumita protectie, o stabilitate pe post”. Ancheta comuna româno-moldoveana a început cu stângul. Initial, au fost trimisi pe teren doi investigatori sub acoperire români. Acestia n-au facut însa mare isprava. Pur si simplu erau suspecti în ochii vamesilor si nu li se cerea spaga. „Calul de bataie” al vamesilor era reprezentat de 70 de soferi care parcurgeau în mod obisnuit traseul Moldova – Uniunea Europeana. Toti soferii erau moldoveni. Cei doi români se potriveau ca nuca în perete. Unul dintre ei a si fost interpelat de un vames moldovean, care i-a reprosat ca filmeaza în punctul vamal. L-a si perchezitionat corporal, dar aparatura nu a fost depistata. Dupa scurt timp, investigatorii sub acoperire români au fost retrasi, iar în locul lor a fost delegat un anchetator moldovean, „Igor”. Pe munca acestuia si pe banii platiti de acesta vamesilor ca spaga a fost construit practic tot dosarul. De regula, vamesii erau prudenti. DNA mai întreprinsese o actiune similara în 2011, vizati fiind colegii politisti de frontiera. Ca urmare, lucratorii vamali nu cereau spaga explicit, pentru a nu risca sa fie înregistrati. Foloseau expresii cu subînteles, apelau la gesturi si mimica, notau sumele de bani cerute pe coli de hârtie, stingeau lumina când luau banii ori tergiversau controlul pâna ce soferul întelegea mesajul si punea în actele prezentate la control o bancnota. Un caz concret: „Igor” În noaptea de 20/21 mai 2013, „Igor” a intrat în vama dinspre Vaslui, spre Republica Moldova, la volanul unui Peugeot Boxer. S-a prezentat la cabina vamesilor de serviciu si a înmânat pasaportul, în care însa nu pusese niciun ban. Vamesa l-a întrebat pe sofer daca patronul nu-l instruise cu privire la procedura de control: „ce-ati facut si pâna acum, facem si de-acum înainte”. „Igor” nu a reactionat, facându-se ca nu întelege. Vamesa a insistat: „intrati si lasati toate hârtiile ce aveti de rezolvat...”. Soferul a prezentat si o împuternicire pentru autoutilitara cu care venise, primind un raspuns ceva mai clar: „Altceva ne intereseaza”. Pâna la urma, „Igor” a înteles si a scos 50 de euro. Controlul coletelor nu a mai fost efectuat. Într-o alta noapte, „Igor” s-a prezentat la vama tot pe sensul spre Moldova. A platit 50 de lei fara sa mai astepte sa i se bata apropoul. I s-a spus însa ca intrase în vama cu autocarul, repros interpretat ca o sugestie de a da mai mult. A replicat ca era doar cu un microbuz, iar vamesa l-a lasat în pace: „Pai asa, mai, explica-te”. Pentru un microbuz, 50 de lei era destul. Cu o alta ocazie, singurul colet ce ar fi putut crea probleme era o cutie cu 11 sticle de vin. În total, 7,25 litri, fata de 4,5 litri declarati. „Igor” i-a întins vamesului o bancnota de 50 de lei. „Îi mult, uai. Stai, ca-ti dau rest. Asteapta oleaca”, a spus acesta si i-a dat rest 30 de lei. Cu o alta ocazie însa, „Igor” a stat în vama doua ore asteptând coontrolul, pâna ce un politist de frontiera i-a cerut sa descarce coletele pentru a fi controlate. Si-a facut însa aparitia un vames care i-a cerut soferului 200 de euro. A urmat o scurta târguiala, iar soferul a platit pâna la urma doar 100 de euro. Coletele nu au mai trebuit verificate. A doua zi, târguiala nu i-a mai mers. „Igor” i-a oferit vamesului doar 10 euro, motivând ca nu transporta decât 40 de colete. Întelegea sa plateasca 100 de euro, dar pentru 200 de colete. „Daca stai 2-3 ore pe aici? Mai pune ceva, mai pune ceva”, i-a raspuns vamesul. „Igor” a scos 20 de euro. Apoi înca 20 de euro si a putut pleca mai departe. Nu au luat spaga, ci „au cedat insistentelor” Rechizitoriul procurorilor prezinta numeroase situatii similare, în care actorul principal a fost „Igor” si aproape 30 de vamesi români. Dosarul a fost trimis în instanta în decembrie 2013, dupa care a urmat o lunga lupta de uzura între anchetatori si aparatori. Procedurile din camera preliminara, completarea probelor, a declaratiilor martorilor si inculpatilor, întreaga cercetare judecatoreasca, au durat 5 ani. Apararea a contestat calitatea investigatorului moldovean, ceea ce ar fi putut da peste cap întreaga ancheta. Înainte sa se angajeze în Centrul National Anticoruptie, „Igor” fusese condamnat în Italia la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru vatamare corporala. Anchetatorii habar nu aveau de trecutul acestuia. Partea moldoveana a aratat însa ca pedeapsa primita în Italia nu atragea „careva restrictii sau limite în exercitarea atributiilor de serviciu”. Apoi, nu era treaba autoritatilor române sa verifice trecutul anchetatorului trimis de moldoveni. Atacul avocatilor a fost astfel respins. Judecatorii au respins si obiectiile aparatorilor la adresa înregistrarilor depuse ca probe, considerând ca acestea au fost facute cu respectarea legii. S-a efectuat si o expertiza care a confirmat autenticitatea lor si transcrierea fidela în dosar. Au fost respinse si aprecierile ca oferirea de bani de catre soferi ar fi reprezentat o provocare, ceea ce ar fi însemnat ca vamesii nu voiau de fapt sa ia spaga, ci au cedat insistentelor. Zeci de acuzatii de „luare de mita” Vamesii români au fost judecati pentru luare de mita si asociere în vederea savârsirii de infractiuni. „Instanta apreciaza ca gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat având în vedere ca inculpatii au impus practic un fel de taxa de trecere pentru cei care treceau granita cu diferite bunuri asupra lor. Se constata ca în anumite cazuri avea loc o adevarata negociere a acestei sumei, fara a exista vreo sfiala din partea unora dintre inculpati. Infractiunile sunt cu atât mai grave cu cât au avut loc la granita Uniunii Europene, devenind un adevarat fenomen, fapt de natura sa genereze neîncrederea în capacitatea Statului Român de a lua masuri efective de lupta împotriva coruptiei, dar si de îndeplinire a obligatiilor asumate odata cu aderarea la Uniunea Europeana”, au precizat magistratii Tribunalului. Gravitatea infractiunilor constatate nu s-a reflectat însa si în pedepsele aplicate. Acuzatia de asociere în vederea savârsirii de infractiuni a fost respinsa de judecatori întrucât nu era îndeplinita una dintre conditiile pentru a se retine constituirea unui grup infractional organizat. Din punct de vedere legal, un „grup” trebuie sa aiba minim trei membri si sa fie constituit pe o anumita durata de timp. „Or, în cele mai multe dintre situatii, s-a stabilit ca inculpatii au actionat câte doi, iar atunci când au actionat trei, nu s-a putut stabili caracterul de continuitate a structurii (fiind vorba doar de un act material retinut în sarcina a trei inculpati). Pe de alta parte, rechizitoriul face trimitere expresa la data savârsirii actelor materiale de coruptie ce li se retin în sarcina si la existenta gruparii la nivelul fiecarei ture, fara indicarea membrilor asocierii”, au explicat magistratii. Toti vamesii au fost achitati de aceasta acuzatie. Principala acuzatie, cea de luare mita, este pedepsita cu închisoarea între 2 si 7 ani. Pentru fiecare inculpat, judecatorii au luata în calcul faptul ca acesta era „o persoana bine integrata în societate, fiind apreciata de catre colegi si nu a avut probleme anterior în exercitarea atributiilor de serviciu”. „Conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii” constituie o circumstanta atentuana, ceea ce a dus la aplicarea unor pedepse plecând de la 2 ani si 6 luni, mergând pâna la 3 ani si 6 luni de închisoare, dar cu suspendarea executarii. Acuzatilor li s-a interzis exercitarea calitatii de functionar vamal pe o durata medie de trei ani. Un inculpat a murit Sentinta pronuntata de Tribunal a fost contestata de procurori, care au considerat ca instanta gresise atunci când nu retinuse asocierea în vederea savârsirii de infractiuni si când luase în calcul circumstanta atenuanta. Ei au aratat ca existenta practicii în rândul vamesilor de a lua mita fusese recunoscuta chiar de instanta de judecata. Faptul ca nu toti angajatii Vamii Albita fusesera trimisi în judecata nu însemna ca grupul infractional organizat nu exista. Nu era obligatoriu ca toti lucratorii dintr-o tura sa fie trimisi în judecata. Cuantumul pedepselor, ca si suspendarea executarii au fost apreciate de procurori ca masuri prea blânde fata de faptele comise. „Valoarea redusa a mitei nu are vreo importanta, atâta timp cât este cât se poate de clar ca bunurile au fost date, respectiv primite, în legatura cu actul de serviciu al inculpatilor”, au spus procurorii. Ei au prezentat ca argument chiar cazul unui procuror, condamnat pentru luarea unei mite de 1.000 de lei la 4 ani de închisoare, cu executarea în regim de detentie. Apeluri au depus si inculpatii, acestia cerând achitarea si de acuzatia de luare de mita, argumentând ca martorii nu afirmau în mod explicit ca li se ceruse spaga, iar înregistrarile prezentate nu demonstrau clar existenta infractiunii. Curtea de Apel a confirmat însa sentinta initiala a Tribunalului, cu o exceptie. În cazul unuia dintre vamesi, a dispus încetarea procesului penal. Inculpatul murise între timp.
