În spatiul public circula informatii, potrivit carora se intentioneaza ca, în noile propuneri de legi ale educatiei, sa se prevada desfiintarea profilului învatator/educatoare din cadrul traditionalelor Scoli Normale din România, oricum ar fi ele denumite în prezent, licee sau colegii pedagogice. O decizie legislativa în acest sens ar fi o eroare istorica majora. De aceea, ma adresez catre profesorii, elevii si absolventii normalisti si catre decidentii politici din Ministerul Educatiei, din Parlament si catre Domnul Presedinte al României, profesorul Klaus Iohannis, cu acest apel de ultima instanta: NU DESFIINTATI SCOLILE NORMALE DIN ROMÂNIA. Va învit sa reflectati asupra urmatoarelor argumente: Scolile Normale din întreaga tara au o traditie cunoscuta si recunoscuta de secole, multe dintre acestea fiind scoli centenare. De exemplu, Scoala Normala „Vasile Lupu“ din Iasi – prima scoala pentru pregatirea învatatorilor din Principate si din regiunea balcanica, întemeieta de marii intelectuali Anton Velini si Titu Maiorescu, pe temeiul necesitatilor nationale si dupa modelul german („Normalische Schule“, adica scoala care creeaza si impune normele pedagogice valide si rationale pentru întregul sistem scolar national) a impus directia educatiei primare si fundamentale în România moderna, înteleasa ca atare de ministrii vremii, carturari patrioti si oameni de stat luminati: Alexandru Odobescu, Dimitrie Sturdza, Vasile Conta, Tache Ionescu, Petru Poni, Constantin Mârzescu, Simion Mehedinti, Spiru Haret, Constantin Angelescu. Nu este nimic demodat sau neeuropean în aceasta traditie! Continuarea si cultivarea responsabila a traditiei înseamna „a da mai departe, a transmite, a continua“ ceea este adevarat, bine, frumos, util pentru comunitate. Colegiile si liceele pedagogice, cum au fost ele denumite în ultimele decenii, sunt pilonii formarii de baza a educatoarelor si învatatorilor. Existenta acestor scoli traditionale nu trebuie perceputa ca un sistem învechit, aflat în concurenta cu facultatile de profil. Ilustrând o diversitate de discipline psihopedagogice, o buna si temeinica orientare în metodicile specifice, dar mai ales o complexitate a pregatirii practice, colegiile si liceele pedagogice trebuie sa fie sprijinite sa se dezvolte si nicidecum oprite din evolutia lor fireasca. Calitatea absolventilor normalisti, demonstrata prin performantele omologate si recunoscute, confirma autoritatea traditiei si excelenta scolilor pedagogice românesti. Peste 80 la suta din absolventii liceelor pedagogice devin cadre didactice de veritabila tinuta intelectuala. Este demonstrat ca deprinderile profesionale esentiale se dezvolta din adolescenta în cadrul liceelor vocationale. Ma întreb: se vor desfiinta si profilurile teologic, agricol, coregrafic, de muzica, economic etc. din celelalte licee vocationale? Cariera didactica se formeaza, gratie existentei liceelor pedagogice, în doi timpi sau pe doua paliere, care se sprijina si se completeaza organic. Liceul pedagogic asigura baza de cunostinte, competente si deprinderi, iar apoi studiile universitare de profil continua, adâncesc si adauga nuante mai mult sau mai putin importante. Cum ar arata un învatator format profesional doar în trei ani de studii universitare, care nu pot oferi organizarea, consistenta si obligativitatea activitatilor practice specifice, prin traditie, scolilor normale. Universitarii pedagogi ieseni, de exemplu, recunosc faptul ca cei mai buni studenti ai lor sunt absolventii normalisti. Ce beneficiu si ce plusvaloare în sistemul educational românesc actual ar aduce desfiintarea profilului de baza al liceelor pedagogice? Niciunul! Ba, dimpotriva: vom avea o calitate mai scazuta a educatiei în învatamântul prescolar si primar, însotita de diminuarea drastica si haotica a numarului de cadre didactice pentru treptele de învatamânt la care ne referim. Daca ne vom propune colectarea unor date privind calitatea absolventilor normalisti încadrati în învatamântul de stat si privat actual, vom constata o contributie majora a acestora la dezvoltarea concreta a societatii românesti. Scoala pedagogica româneasca (licee sau colegii pedagogice) îsi poate duce pe mai departe misiunea de a forma învatatorii si educatorii de care piata muncii are actualmente o foarte mare nevoie. Nu exista niciun impediment, nicio moda si nicio ideologie, nicio reforma structurala, care sa poata opri din mersul firesc evolutia liceelor vocationale. Între toate aceste licee, scoala normala a fost considerata de mari oameni politici, de carturari sau de oameni de stiinta, acea scoala care sta la temelia statului si a natiunii. Câteva argumente si exemple, cred, convingatoare. Regele Carol I era patruns de convingerea ca misiunea unui educator este una din cele mai marete sarcini pe care ti le cere patria: „Care îndeletnicire mai fidela poate fi decât aceia de a face din copilul de astazi barbatul care mâne va fi chemat sa slujasca si sa înalte patria ?“ (Raspuns la felicitarile profesorilor, 10 mai 1891). Profesorul si directorul Ioan Mitru de la Iasi, la congresul scolilor normale, în 1915, ne da o lectie de abnegatie si perseverenta. El aduce în discutie probleme grave, vorbeste despre o îngrijoratoare stare morala actuala, despre riscul de a transmite cunostinte care nu au efect asupra modelarii caracterului elevilor. Mai mult, se foloseste de un dicton biblic („Nimic nou sub soare“.), pentru a sugera ca ogorul scolii se însamânteaza cu truda, întotdeauna si oriunde, luând o mereu de la capat si aproape în acelasi mod. Raspunderea istorica a învatatorului român este prea mare pentru a se lasa covârsita de interese meschine si oportuniste, de lasitate si de temeri carieriste din partea noastra, a profesorilor, de nepasarea decidentilor, ministri, primari, inspectori, directori etc. Ramâne un adevar care nu poate fi negociat ca Scoala Normala este o institutie prea veche si prea nobila ca sa poata fi calcata în picioare de interese trecatoare. Simion Mehedinti, marele geograf si educator al natiunii, spunea în 1915, pe un ton mesianic, ca „cel din urma soldat si cea din urma nadejde a unui stat în lupta cu alte state e învatatorul, ca pazitor al limbei.“ Un ultim cuvânt care ar trebui sa ne miste îi apartine lui Titu Maiorescu, director al Scolii Normale din Iasi. În „Anuarul Scolii Normale“ din 1864 citim: „Regenerarea poporului începe de la cultivarea limbii române. Cultivarea limbii române presupune studiul ei în toate secolele si începe cu cele elementare, dupa un sistem rational. Astfel, sistemul rational de gramatica româna elementara, totdeauna un mijloc puternic pentru desteptarea inteligentei scolarilor, este, în împrejurarile noastre, o necesitate, pe cât de logica, pe atât de patriotica, si institutorii primari si învatatorii din sate sa se patrunda de adevarul ca în obiectul limbii române au una din cheile cele mari, care deschid poarta viitorului national.“ Lucia-Gabriela Munteanu, prof. gr. I, doctor în filologie - Colegiul Pedagogic «Vasile Lupu», Iasi
