Vom intra într-o epoca în care resursele de materii vor conta la fel de mult ca si tehnologia. Epoca energiei ieftine, dupa cum spunea un comisar european, a luat sfârsit. Epoca revendicarilor abia a început. *** Orwell e un mic copil fata de realitatea ce ni se roteste azi în fata ochilor. Multe din deciziile pe care le iau liderii nostri europeni ne duc cu gândul la romanul lui François Rabelais intitulat „Groaznicele si înspaimântatoarele fapte si ispravi ale preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor, feciorul marelui urias Gargantua”, care a vazut lumina tiparului, la Lyon, la mijlocul secolului al XVI-lea. Desi au trecut atâtia ani de la aparitia romanului sau, astazi opera lui Rabelais, de un burlesc iesit din orbite, pare mai actuala ca oricând. Daca ne uitam mai bine în jurul nostru, ne dam seama ca traim în plin Rabelais. Pentru apararea cetatii Parisului, una din solutiile adoptate de personajul sau celebru, Pantagruel, a fost sa aseze pe zidurile orasului fundurile rubensiene ale femeilor de strada din Paris orientate spre câmpul de lupta, tulburând astfel mintile asediatorilor. Scena aceasta celebra are o corespondenta cu anumite decizii luate la vârful diverselor organisme ale UE. Cum ar fi aceea legata de emisiile de gaze si de supravegherea amprentelor de carbon pe care fiecare cetatean al planetei noastre îl emana în atmosfera. La nivelul cel mai înalt s-a stabilit ca aceste emanatii sunt extrem de toxice afectând stratul de ozon. Drept urmare, decidentii au propus ca, într-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, fiecare cetatean european sa fie strict monitorizat privind emisiile de carbon pe care le degaja, primind un anumit numar de puncte, în functie de poluarea pe care o produce: mai exact, în functie de - scuzati expresia - pârturile pe care le trage, nu pe fata, ci pe sest. Daca gradul de poluare al unui cetatean va depasi limita admisa, atunci acesta va fi izolat în spatii speciale si tinut atâta timp acolo pâna când gradul de poluare va scadea sub limita admisa. Tot în functie de poluare, se vor face si angajarile, angajatorilor revenindu-le sarcina de a transmite autoritatilor centrale, lunar sau trimestrial, rapoarte în acest sens. Bineînteles ca fiecare om al planetei va putea emana un volum limitat de gaze în atmosfera fara sa fie taxat, daca cuantumul acesta va fi depasit, statul va percepe taxe, care vor creste într-un ritm progresiv. Daca persoana în cauza nu va mai dispune de fonduri pentru emanatiile sale, i se va lua dreptul de a respira. Eutanasie rea se va face cu mijloace dintre cele mai moderne si într-un cadru cât mai linistitor. Se vor auzi pasarele ciripind, apa curgând, se vor auzi si acordurile muzicii lui Bach. Deocamdata s-a intentionat implantarea uneia dintre variantele acestui proiect, aflat, ce-i drept, într-un stadiu incipient, la fermele de vaci din Olanda. Desigur, vacile olandeze, pascând o iarba grasa, degaja multe bule de bioxid de carbon, de aceea numarul lor, conform deciziei adoptate, ar trebui redus drastic. Proiectul a stârnit un val de nemultumiri în rândul fermierilor olandezi ale caror productii de carne, de lapte si de brânzeturi erau afectate. În ciuda promisiunilor autoritatilor ca fermele rumegatoarelor ar putea fi foarte bine înlocuite cu fermele de viermi si de insecte, destinate hranei populatiei, fermierii nu au cedat. Ca sa potoleasca protestele, autoritatile cauta azi o solutie de compromis. Daca vor citi cu atentie romanul lui Rabelais, cu siguranta vor gasi acolo si compromisul. Romanul lui Rabelais le va oferi o solutie salvatoare pentru iesirea din impas. Slava lui Rabelais! De trei ori slava! *** Odata cu impunerea sanctiunilor, Europa si-a scos valul aratându-si vulnerabilitatile. Am aflat ceea ce, de fapt, se stia dintotdeauna, dar era trecut cu vederea. Si anume: batrânul continent - si ma refer aici în special la Europa occidentala - are o economie competitiva, dispune de tehnologie avansata, dar nu are suficiente resurse de materii prime, si nu ma refer aici doar la petrol si gaze, ci la alte materii prime necesare industrie, pentru a-si satisface nevoile. A cazut în primul rând valul de pe Germania, care si-a pierdut brusc din aura sa, expunându-si goliciunea si aratându-si punctele slabe din economia sa. Vulnerabilitatea aceasta a devenit atât de vizibila, încât, de acum înainte, Germania, dar si alte tari dezvoltate vor fi santajate daca nu numai de Rusia, ci si de alte tari precum Nigeria, Algeria, Senegal, Kazahstan, Azerbaidjan, ca sa mai vorbim de tarile din Golf, mari producatoare de gaze si petrol, care vor profita - în fond, aceasta-i legea pietei - de nevoia acuta a Europei de a-si mentine productia la un anumit nivel si, bineînteles, o vor tine mereu în sah, crescând mereu preturile. Vom intra într-o epoca în care resursele de materii vor conta la fel de mult ca si tehnologia. Epoca energiei ieftine, dupa cum spunea un comisar european, a luat sfârsit. Epoca revendicarilor abia a început. *** Afisând un zâmbet cuceritor pe fata, da mâna cu o fiinta nevazuta aflata în spatele sau. Camerele de luat vederi l-au surprins de câteva ori în aceasta ipostaza. Congresmenii americani au fost martori si ei la astfel scene ce s-au derulat chiar în cladirea Capitoliului din Washington. Unii comentatori politici au pus iesirile pe seama vârstei, a neatentiei, a tulburarilor de memorie si a senilitatii de care da dovada presedintele în unele situatii, mai ales dupa ce tine un discurs. Atunci, parca din reflex, mânat de un instinct ce vine parca nu dinlauntru, ci de undeva din afara sa, presedintele Biden se întoarce cu spatele la public si strânge cu amabilitate si recunostinta o mâna nevazuta. Sa fie vorba de halucinatie? Tot ce e posibil. În fond si presedintii nu sunt roboti, ci oameni si au parte de halucinatii si viziuni. Marele Cezar, dar si Mohamed aveau periodic crize de epilepsie, când primeau anumite semnale din cer cum sa actioneze într-un caz sau altul. E tot posibil ca si domnul presedinte Biden sa primeasca de undeva semnale, actionând ca atare. Mai da o sanctiune, mai decanteaza un razboi si lumea merge înainte, ba chiar o mai ia si înapoi.. Sau poate ca lucrurile sunt mai simple decât ne închipuim si ca din pricina încordarii, a stresului pe care-l simte atunci când tine un discurs, presedintele Biden se dezorienteaza pentru o scurta perioada, pierzând contactul cu realitatea. Multi însa insista pe ideea lor, merg cu supozitiile pâna în pânzele albe si afirmând ca în spatele presedintelui Joe Biden sta întotdeauna o entitate nevazuta, venita dintr-o alta dimensiune, care-i controleaza si-i coordoneaza miscarile si gândurile, si care, îl ajuta sa ia anumite decizii cruciale si sa treaca fara prea mult stres peste momentele de cumpana. Si tocmai pentru faptul ca-l ajuta în astfel de momente, presedintele Joe Biden simte nevoia sa-i fie recunoscator fiintei nevazute, strângându-i mâna. Desigur, nimeni nu stie daca aceasta entitate vine de undeva de pe pamânt sau din cosmos: cert este ca pentru Joe Biden ea a devenit o prezenta obisnuita. Si nu numai pentru el, ci si pentru agentii sai de paza, care l-au surprins, dupa cum afirma unele surse, în ipostaze si mai insolite. Agentii FBI, dar si cei de la CIA au actionat cu prudenta si discretie, încercând sa dezlege misterul si sa afle daca entitatea nevazuta ce-l bântuie pe Biden nu e cumva un agent strain, trimis cu misiunea speciala pentru a destabiliza America. Si nu numai America, ci si o mare parte din aliatii sai fideli. Atrasi de subiect, profiler-ii din State au reusit dupa nenumarate încercari sa-i fac un profil psihologic entitatii în cauza, stabilind ca au de-a face cu o entitate stabila emotional si echilibrata din punct de vedere somatic, ba mai mult decât atât, au trecut la etapa urmatoare si luând legatura cu o echipa de graficieni, au reusit sa-i faca si un portret „anatomic”, în urma caruia au tras concluzia ca entitatea nevazuta seamana cu o insecta. Mai exact cu un greier, care însa poate lua si forma umanoida. Oamenii de paza ai presedintelui au ramas însa destul de sceptici: ei suspecteaza entitatea de faptul ca ar avea intentii dubioase, printre altele sa-l îmbrobodeasca pe presedinte si sa puna mâna pe valiza nucleara. De aceea au urechile ciulite si ochii atintiti în toate partile. Ba chiar se spune ca unii, cuprinsi de stres, ar suferi si ei de anumite halucinatii, auzind ca prin vis cum entitatea respectiva se apropie de fotoliul în care presedintele îsi face siesta, încercând sa-i smulga valijoara din mâna adormita: „Lasa-ma un pic s-o vad mai bine cum arata...” Presedintele însa e vigilent chiar si atunci când e pe jumatate adormit: „Ia mâna”, îi spune. „Promit ca n-o sa fac nimic rau...” „N-am încredere în promisiunile tale. La drept vorbind nici nu stiu cine esti si ce vrei de la mine...” „Ar trebui sa ma cunosti. Ne întâlnim de atâta timp. Eu sunt Biden, sinele tau profund...” „Jos laba de pe valiza, daca esti Biden! Dar te previn ca nu exista nici un Biden în afara de mine. Eu sunt Bidenul suprem. Hai, mars!” Dar entitatea nu se lasa batuta cu una cu doua, ci dupa un timp, oamenii de paza ai presedintelui aud rostind cu voce limpede, ca de cristal: „Nu, dragutele, Bidenul suprem sunt eu. Da-mi, te rog, valiza...” Etc., etc. Nichita Danilov este scriitor si publicist
