Sindromul de tunel carpian este, adesea, provocat de activitatea profesională

Sorina Popa, 48 ani, Iasi: ”De aproape un an am probleme cu mâna dreapta. Simt adesea amorteli si furnicaturi la nivelul palmei si al degetetelor, mai putin al degetului mic. Uneori trebuie sa scutur mâna în timp ce lucrez, pentru ca simt ca pur si simplu mi se blocheaza. Sunt foarte îngrijorata, pentru ca munca mea necesita folosirea permanenta a mâinii drepte: sunt statistician si lucrez, zilnic, câte 10-12 ore în fata calculatorului. Problema este ca am astfel de senzatii inclusiv noaptea, când mâna este în repaus”.  Dr. Mariana Pricop, Medic specialist reumatologie, recuperare, medicina fizica si balneologie, Redhospital Sf. Sava, Iasi: ”Cel mai probabil ati dezvoltat un sindrom de tunel carpian. Dar acest diagnostic vi-l poate pune doar un medic, dupa ce v-a investigat.  Tunelul carpian este regiunea situata între încheietura pumnului si palma, delimitata de oasele carpiene si ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele muschilor mâinii si nervul median, care conduce senzatiile de la primele 3 - 4 degete (deget mare, aratator, mijlociu si partial, inelar) si coordoneaza contractia unor muschi ai palmei. Suferinta nervului carpian poate fi determinata de inflamatia tendoanelor învecinate sau a articulatiei pumnului, de formatiuni diverse (lipoame, neurofibroame). De asemenea, sindromul de canal carpian este frecvent asociat altor afectiuni, diabet zaharat, hipotiroidism, amiloidoza, boala renala, poliartrita reumatoida, alcoolism. Deseori afectiunea este idiopatica, adica fara o cauza evidenta. Factorii profesionali care predispun sunt reprezentati de  miscari repetitive cu mâinile – ca si în cazul dvs., cu mentinerea prelungita a unor posturi cu mâna pe mouse, sprijinind încheietura pumnului pe o suprafata dura, de exemplu. Diagnosticul sindromului de tunel carpian se realizeaza clinic, pe baza acuzelor de furnicaturi si amorteala în degete, asociind durere a mâinii care poate urca pana la cot sau umar. Suferinta apare deseori noaptea, iar persoana afectata descrie anumite gesturi care calmeaza durerea. De asemenea, simptomele pot fi generate de anumite manevre/teste. Este importanta diferentierea de compresiunea nervului median deasupra încheieturii pumnului sau de afectarea radacinilor nervoase cervicale ori a plexului brahial. Electromiografia este tehnica neurofiziologica care permite diferentierea fata de alte afectari nervoase, confirma sediul leziunii si ajuta la stabilirea severitatii acesteia, ghidând indicatia de decompresiune chirurgicala. În functie de severitatea afectarii, medicamentele antiinflamatoare si purtarea unei atele/orteze pe perioada noptii pot fi suficiente. Fizioterapia este benefica pentru majoritatea persoanelor care sufera de sindrom de tunel carpian, în special în cazuri usoare pâna la moderate. Terapia prin masaj poate ajuta la tratarea si prevenirea sindromului tunelului carpian prin promovarea circulatiei, ameliorarea inflamatiei, ajutarea la eliminarea reziduurilor metabolice si calmarea muschilor si tendoanelor iritate. În cazurile severe, tratamentul este chirurgical. Procedura chirurgicala efectuata pentru sindromul de tunel carpian se numeste „decompresia tunelului carpian" si are ca scop sa elibereze presiunea asupra nervului median prin taierea ligamentului care formeaza acoperisul tunelului; acest lucru creste marimea tunelului si scade presiunea asupra nervului median”.  


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi