La noi în sat, orice reprezentant al partii barbatesti, de la copilandrul de câtiva ani, la flacaul aflat în splendoarea tineretii si pâna la mosneagul nins de ani, fiecare avea undeva, aruncate la vedere pe acoperisul vreunei magazii sau puse bine, prinse sub vreo streasina, doua-trei undite pentru pescuit în Dunare sau prin vreuna din baltile din jur. Unditele noastre erau, ca sa zic asa, arhetipale: o prajina uscata si usoara de salcie sau plop - sau din alun, la (...)
