Urmeaza o lunga perioada de acalmie, apele Dunarii se scurg lin si fara zgomot, orele trec, soarele e sus pe cer si s‑a facut destul de cald, cu toate ca nu este toamna, salciile, plopii si arinii padurii îsi leapada frunzele. Foamea începuse sa ne dea ghes, venise vremea sa „îmbucam” sau „sa glojdim” ceva. Tata asterne pe iarba un stergar si scoate din traista merindea, o pâine proaspata întreaga, o bucata de brânza si câteva r (...)
