Sârbii nu ne achita nota de plata pentru gestul inconstient al unor ultrasi la meciul cu Kosovo. Precum scrie în titlul astazi ne vom ocupa nitel de scenariile si scenaritele care bântuie societatea noastra cu antene la fotbal. Ce trist... aceste scenarii legate de blânda noastra nationala, au aparut pe cale de consecinta (vorba juristului) a unei imense tragedii. Dar cum scenaritele se acutizeaza – fiindca altfel nu-i posibil – dupa semiesecul cu Belarus, care face cât doua esecuri întregi plus o jumatate pe deasupra. Înainte de a purcede la descusut felurite povesti care nu bat filmul, pentru ca tot s-a jucat meciul de la Budapesta cu belorusnacii, sa zicem doua vorbe. Personal sunt de parerea majoritara ca am jucat slab, dar si de parerea minoritara ca am jucat mai bine decât în partidele cu Israel si chiar Kosovo. Am tinut posesia, am dominat cu autoritate, dar n-am stiut sa finalizam, ceea ce e o tema de meditatie pentru Edi Iordanescu. Amintiti-va cum nu ne lasau israelitii sa ne apropiem de balon, nu mai vorbim de elvetieni, unde a fost noroc chior. Chiar si meciul cu Kosovo a aratat a Golgota pentru noi, asa ca de ce sa nu admitem ideea unui progres, care ar putea continua în liniste pâna la un deznodamânt visat de toata lumea? Izbucnirea razboiul dintre Israel si palestinieni a încurcat serios spre dramatic situatia din grupa I. Conducerea Tarii Sfinte nu-i lasa pe jucatori sa paraseasca teritoriul pâna la încheierea ostilitatilor, chiar daca fotbalistii lui Alon Hazan ar fi jucat, saracii, în Cipru sau altundeva, cu gândul la necazurile de acasa, nu la fotbal (cum zice majoritatea) sau – de ce nu? – cu o ambitie sporita de a alina, atât cât se poate, suferintele compatriotilor. Meciurile orientalilor cu Elvetia si România au fost înghesuite în noiembrie. Odata cu partida programata în aceeasi perioada, iar jocul din deplasare cu Kosovo a fost amânat „sine die”, probabil prin decembrie când partidele din grupa se vor fi încheiat, iar israelienii vor sti exact de câte puncte au nevoie. Sigur ca – în conditii normale – am fi sperat si crezut ca ceilalti vor juca corect, indiferent de conjuncturi, dar acum e vorba de anormalitate. Exista ideea subconstienta a empatiei cu bietii israelieni, si asta chiar la elvetieni, dar la Prishtina e ceva în plus. Bannerul de pe Arena Nationala si scenariul izvorât din acesta nu-i de neluat în calcul. Daca sârbii ne-au pupat si încurajat pentru gestul isto(e)ricilor uniti sub tricolor, kosovarii nu pot fi bucurosi, iar pentru fanii simpli ai lor, aceasta manifestare reprezinta opinia generala a românilor în ciuda realitatii oficiale, nu o fanfaronada a unor vuvuzisti cu cas la gura. Aproape ca nici nu mai conteaza de partea cui este dreptatea: adevarul istoric este de partea slavilor, însusi numele teritoriului este sârbesc („Kosovo” înseamna „mierla” si poate ne mai amintim ca o coalitie balcanica de pe vremea lui Mircea cel Batrân a fost nimicita de otomani la Kosovopolje, adica Câmpia Mierlei). Însa demografia locului ne arata valuri de albanezi islamici, dar de multe ori istoria schimba repede structura etnica. Problema este îmbârligata si nu este Arena Nationala locul unei altfel de dezbateri. Mai mult, „patriotii cu vuvuzele” si-au anuntat si acum regretul ca nu au putut veni la Budapesta, pentru a aminti de cadavre românesti aflate în Belarus. Remiza cu gazdele insolite de la Budapesta are cea mai trista consecinta pentru noi: tocmai cresterea sanselor de calificare ale Israelului, în conditiile amintite. Exista opinia ca acest conflict se va stinge repede si meciurile se vor relua în timp util. Exista, însa, si o parere relativa la un conflict de lunga durata care ne-ar avantaja, prin excluderea Israelului de la Euro 2024 din lipsa de timp. Ar fi oribil si inuman sa speram o astfel de „calificare”. Autorul acestor rânduri doreste, precum majoritatea conationalilor, calificarea nationalei României în conditii normale, prin victoria asupra Israelului si nu una de care sa ne fie rusine. Cât despre prietenii nostri kosovari, situatia e oabla. Daca îsi vor pierde si bruma de sanse de calificare, ne vor activa nota de plata si românii corecti vor trebui sa multumeasca unitilor sub tricolor si fortelor din spatele lor. Sârbii nu pot manifesta decât recunostinta platonica pentru fratii lor de ginta latina. Cu care n-avem ce face!
