„M-am nascut la Iasi. Iasiul e un oras academic, e un oras caruia nu degeaba i se zice Dulcele târg al Iesului, pentru ca e într-adevar dulce, e blând. M-am simtit iubita tot timpul si cred ca din asta m-am si hranit. Poate de asta am îndurat atât de mult ca actrita, pentru ca atunci s-a cladit ceva. Nimic din viata mea, si am avut parte de lucruri extraordinar de frumoase si de bune, nu s-a ridicat la ce mi s-a întâmplat în copilarie: nici ca simtire, nici ca bunatate. Niciodata nu am mai fost atât de fericita ca atunci. Eu vin dintr-o familie cu 4 copii; parintii mei erau foarte, foarte tineri...“, scrie actrita pe o pagina de socializare, citata de revista VIP. A împlinit 79 de ani Îndragita actrita s-a nascut pe 13 aprilie, 1943, în orasul Iasi, într-o familie frumoasa, cu parinti blajini si trei frati alaturi de care si-a trait cea mai frumoasa bucata de viata. Tatal lucra în avocatura, iar mama trudea acasa, îngrijind familia. „Au fost niste parinti care au stiut sa ne creasca, cum eu n-am stiut sa-mi cresc copilul“, spune cu raspundere Rodica Mandache. „Erau în stare de orice sacrificiu pentru noi. Când ai asemenea parinti, altfel te misti în viata, altfel îi privesti pe ceilalti. Eu nu m-am bucurat niciodata asa mult ca atunci când eram cu ei împreuna, când eram toti, ca acum nu mai suntem. Mama mea era foarte religioasa, dincolo de demarcatia normala, si dintre noi, copiii, am fost si eu la fel. Din cauza vietii de acasa care a fost destul de grea, am fost niste copii cuminti. Am învatat sa ne luptam si poate ca partea mea cea mai buna e ca sunt o luptatoare si ca încerc sa-mi placa sa ma lupt“. A avut parte de instruire ca la carte si de pedagogi ce i-au stârnit pofta de învatare. „Teatru am facut datorita profesoarelor mele de romana, care aveau o charisma extraodinara când tineau lectia. În liceu, n-am jucat în spectacolele scolii, cred ca eram lenesa sau aveam o timiditate în ceea ce privea dorinta mea si am tinut-o ascunsa. Însa cea mai mare bucurie a mea era sa merg la teatru. Faceam pasiune pentru actori, fugeam de la liceu ca sa-i putem vedea cum trec de la repetitii spre masa“. De tânara, la Bucuresti A facut facultatea la Bucuresti. „Când am ales sa devin actrita, nu am avut sprijinul mamei, doar pe cel al tatei, care era cel mai bun om din lume. M-am dus la tata si i-am spus ca ma duc la facultate, ca o sa iau bursa, ca o sa fiu cea mai buna si o sa le trimit bani. Mi-a spus ca nu are nevoie.Apoi si-a dat si mama acordul, nici nu cred ca se putea altfel, la cum am fost facuta“. Rodica Mandache se hotaraste sa devina actrita dupa ce o vede pe Marieta Deculescu în rolul Necunoscutei din piesa „Steaua fara nume“, de Mihail Sebastian. Imediat dupa terminarea liceului Oltea Doamna, în 1960, a pornit catre capitala pentru a da concurs la IATC. Examenul de admitere la actorie a fost prima reusita din Bucuresti pentru tânara Rodica Mandache. În primul an de studentie a întâlnit sansa de a primi rolul principal într-o piesa ce urma sa fie pusa în scena la National. Cazuse la pat actrita care se pregatise pentru rol si regizorul Alexandru Finti, care pândise pâna atunci ocazia de a-i pune în valoare talentul, a ales-o pe ea ca s-o înlocuiasca. Astfel, când nici nu spera, s-a aflat pe scena dând replica lui Carmen Stanescu, lui Florin Piersic si Dinei Cocea. „Tin minte premiera, când a venit tot institutul. Dupa spectacol, ne-am dus toti pe Victoriei sa bem ceva, e o amintire extraordinara. Si apoi am început sa câstig bani enormi pentru perioada aia, cu care nu faceam nimic altceva decât sa mergem la Ciresica sa mâncam cu totii. Nu stiam sa nu fim generosi atunci, nu eram hulpavi, nu eram cersetori, cum sunt multi acum, eram îndragostiti de meserie. Ma uit la studentii mei care nu-si fac mari probleme, dar eu ma dadeam cu capul de toti peretii si plângeam îngrozitor când nu-mi iesea rolul. Eu ma manifestam mai zgomotos si mai alintat, dar, oricum, toti eram la fel. Examenele erau o sarbatoare, tot institutul venea la examene, energiile conlucrau la nasterea unei noi generatii de actori, lucru care nu se mai întâmpla acum“. Casatoria Câtiva ani mai târziu se casatoreste cu marele fotograf Aurel Mihailopol. Împreuna au o fiica. În 1980 este partenera lui Florin Piersic în teatrul tv „Visul unei nopti de iarna“, de Tudor Musatescu. Personajul Dorulet nu o încânta prea tare, dar devine rolul rapel din viata de artist a Rodicai Mandache. (...) „Noi eram foarte credinciosi si mergeam tot timpul la biserica. Ni se parea o mare sarbatoare, lucru care acum s-a schimbat. Acum sunt profesori si carti care parca vor sa îndeparteze copilul de credinta. Pe când atunci totul era facut foarte usor. Era ca ceva fara de care nu poti sa traiesti. Te învata sa fii mai cinstit, sa te bucuri. Îmi aduc aminte ca ascultam corul de la Filarmonica. Mama cânta la cor. Cred ca mi-ar placea sa mai vad o data cât de tare ma bucuram acolo. Mi-ar placea si sa-mi aduc aminte cum era la Teatrul din Iasi. Era un miracol clipa când ajungeam la teatru. Jumatate de spectacol era data de acea cladire. Era o mare sansa ca un copil sa se învete cu lucrul asta fabulos. Îmi aduc aminte de sala, de cortina, de fotoliile rosii si tin minte spectacolele de atunci. Mi-ar placea sa ma revad cum eram, pentru ca eram atât de îndragostita de teatru“.
