Din punct de vedere narativ, epilogul povestirii „sacre si profane” a lui Ryder poate parea previzibil. Psihologic si etic însa, el constituie, indubitabil, o surpriza. Îl vedem pe protagonist în final (acum capitan în cel de-Al Doilea Razboi Mondial) încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. Tulburator, s-a convertit la catolicism între timp, iar vizitarea vechii capele a familiei Marchmain îi creeaza sentimente înalte, imposibil de imaginat cu decenii în urma, pe când privea rugaciunile locatarilor mosiei cu un zâmbet malitios. Evelyn Waugh, prozatorul britanic cel mai interesant al modernitatii târzii, si-a caracterizat romanul Brideshead Revisited. The Sacred and Profane Memories of Captain Charles Ryder/ Întoarcerea la Brideshead. Amintirile sacre si profane ale capitanului Charles Ryder (tradus la noi de Mihnea Gafita) ca pe un apogeu al carierei sale scriitoricesti, care s-ar ocupa de o tema neobisnuita, numita „the operation of Grace”/ „lucrarea Providentei”. Mai precis, Waugh spune ca vom descoperi aici „actul unilateral de iubire, prin care Dumnezeu cheama sufletele la Sine”. Protagonistul si naratorul textului (Charles Ryder) se împrieteneste, pe parcursul studentiei lui la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual si, paradoxal, datorita traditiilor conservate fervent în propria familie aristocrata, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartida, un ateu convins, manifestând numai o curiozitate sarcastica pentru cei religiosi. Vizitându-l pe Flyte la impozanta lui resedinta nobiliara -Brideshead -, Charles descopera o familie traditionala britanica, afectata de prejudecati. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobita de ambianta domestica (si, cu precadere, de autoritatea materna), în timp ce fratii lui, Bridey si Cordelia, sunt complet anihilati identitar, traind doar în devotiune pentru valorile induse de mama dominanta, Lady Marchmain. Julia, o alta sora (de care Charles se simte atras), cauta, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar într-o lume plina de ambiguitati. În sfârsit, parintii, Lordul Marchmain si Lady Marchmain, s-au separat de multi ani (la casatoria lor, barbatul trecuse de la anglicanism la catolicism, pentru a-i fi pe plac sotiei, dar, ulterior, a dezvoltat o antipatie virulenta pentru religie si a emigrat în Italia, unde traieste acum în concubinaj cu o localnica), faptul afectând maturizarea afectiva a copiilor. Prezenta lui Ryder la Brideshead se transforma treptat într-un episod generator de criza. Julia se îndragosteste de el si Sebastian (obsedat homoerotic, la rându-i, de protagonist) fuge în Maroc, unde viciile îl vor anihila în cele din urma, atât moral, cât si fizic. Lady Marchmain îl culpabilizeaza pe Charles pentru ambele probleme ale familiei sale (plecarea fiului si amorul fiicei) si îl îndeparteaza pe narator de la Brideshead. Ea îsi motiveaza gestul printr-o declaratie traumatizanta pentru Charles. Daca diferenta de clasa sociala între el si Julia ar fi fost trecuta, la limita, cu vederea, într-o eventuala casatorie, ateismul lui furibund nu ar fi putut fi acceptat niciodata. Protagonistul se înstraineaza de familia Marchmain, casatorindu-se si având doi copii. Devenit un artist cunoscut, el nu-si gaseste totusi linistea cu adevarat, continuând sa mediteze la episodul Brideshead. Pe acest fond, absolut întâmplator, se întâlneste cu Julia, iar vechile sentimente de iubire renasc virulent. Cei doi hotarasc sa divorteze, renuntând la propriile mariaje ce le dau, oricum, senzatia unor prizonierate. Uniti dupa mai multe tensiuni si ezitari, Charles si Julia vor sa paraseasca Brideshead pentru totdeauna si sa înceapa o viata noua, eliberata de fantomele trecutului. Pe nepusa masa însa, batrânul lord Marchmain, grav bolnav, se întoarce acasa, pentru a-si petrece ultimele zile de viata. Julia nu-l poate lasa astfel, iar Charles Ryder, fortat de împrejurari, va asista la scene de o intensitate spirituala si emotionala maxima, care îi vor schimba perceptia lucrurilor. În primul rând, realizeaza ca fundamentul religios al naturii Juliei e mai puternic decât credea, existând suspiciunea ca niciodata ea nu se va putea împaca, pe termen lung, cu ateismul lui funciar. Apoi, eroul pare miscat - pentru prima data în viata - de un ritual catolic, cu implicatii transcendente. Este vorba despre reacceptarea credintei de catre lordul Marchmain, în ultima clipa a vietii, dupa ce refuzase cu înversunare, chiar si în saptamânile de agonie ce preced momentul, sa se supuna oricarui ritual catolic de pregatire pentru moarte. Desi confuz, naratorul pare sa distinga existenta unei realitati extra-senzoriale, la ale carei semnale fusese opac anterior... Din punct de vedere narativ, epilogul povestirii „sacre si profane” a lui Ryder poate parea previzibil. Psihologic si etic însa, el constituie, indubitabil, o surpriza. Îl vedem pe protagonist în final (acum capitan în cel de-Al Doilea Razboi Mondial) încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. Tulburator, s-a convertit la catolicism între timp, iar vizitarea vechii capele a familiei Marchmain îi creeaza sentimente înalte, imposibil de imaginat cu decenii în urma, pe când privea rugaciunile locatarilor mosiei cu un zâmbet malitios. Waugh refuza asadar liniaritatea tipologica, supunându-si personajul mutatiei structurale de identitate. Fie si numai pentru aceasta spectaculoasa transformare, romanul Întoarcerea la Brideshead merita citit. Si reeditat. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
