Desi multi nu sunt înca constienti de asta, ultimele evenimente din Afganistan vor avea, previzibil, efecte globale majore. Am putea oare asista la unul dintre acele momente de cotitura din istorie care anunta începutul sfârsitului unei lumi, cu toate turbulentele, unele potential catastrofale, care însotesc de regula astfel de perioade? E înca greu de spus, însa semnalele pe care le primim sunt departe de a fi optimiste. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în Afganistan va avea cu siguranta reverberatii majore pe plan mondial si consecinte la fel de semnificative, din pacate în principal negative, inclusiv în ceea ce ne priveste. O analiza de fond trebuie sa plece de la un numar de întrebari importante. A fost retragerea neaparat necesara? Apoi, indiferent de raspuns, cum e posibil sa fi fost gestionata atât de catastrofal de catre administratia Biden? Si care va fi impactul global al retragerii mai ales din perspectiva competitiei geopolitice cu China, dar si a celei cu Rusia si a relatiilor Washingtonului cu aliatii din Europa si Asia? Daca în privinta primei întrebari parerile sunt împartite în Statele Unite în ceea ce priveste aprecierile privind maniera în care aceasta s-a realizat exista un consens general. Chiar si mass media liberale, de la CNN la The New York Times, de regula extrem de protectoare fata de Joe Biden, au fost destul de critice. La fel si aliatii traditionali ai Americii care se declarasera initial foarte încântati de schimbarea de la Casa Alba. Din perspectiva logistica, financiara, costuri umane, prezenta americana în Afganistan era relativ minora, circa 3500 de militari. Practic batalia cu talibanii o dadeau trupele afgane cu suport logistic si de intelligence american. O situatie oarecum similara cu cea din arealul kurd din Irak si Siria, desi kurzii reprezinta o forta semnificativ mai motivata si mai eficienta decât trupele defunctului guvern Ghani din Afganistan. Dupa cum subliniaza si generalul H.R. McMaster, fost Consilier pentru Securitate Nationala în administratia Trump, într-un articol publicat în Wall Street Journal, retorica cu trimitere la terminarea „foreverwars”, utilizata si de Trump si de Biden ca argument pentru retragerea totala, are doar ratiuni strict de politica interna si ignora atât lectia servita de retragerea grabita din Irak care a dus la aparitia si expansiunea exploziva ISIS, în Irak si Siria, cât si noul context geostrategic al competitiei cu China. În opinia autorilor, o prezenta minimala americana în zona, cu mentinerea controlului asupra bazei aeriene de la Bagram, ar fi adus beneficii majore atât din punctul de vedere al gestionarii amenintarii teroriste, cât si din cel al contracararii influentei chineze în zona, în special prin prisma relatiilor strânse ale Beijingului cu Pakistanul. „Auto-proclamatii strategi de la Washington descriu retragerea SUA din Afganistan ca una necesara din perspectiva competitiei geopolitice cu China. Dar refuzul de a oferi poporului afgan sprijinul necesar pentru a opri o catastrofa umanitara încurajeaza China, Rusia si alti adversari dornici sa proclame SUA drept un partener nesigur si o putere în declin.” Desi critica virulent maniera în care administratia Biden a gestionat retragerea din Afganistan, mai ales faptul ca s-a luat decizia stranie de a se retrage militar, un exemplu fiind abandonarea bazei aeriene de la Bagram, înainte de a realiza retragerea din tara a cetatenilor americani, dar si a afganilor care au colaborat cu Statele Unite, o parte dintre comentatorii conservatori, dar si o buna parte a opiniei publice aproba în sine decizia de a pleca complet din Afganistan. Acesta este de altfel si motivul pentru care Joe Biden a decis sa respecte întelegerea realizata de Donald Trump cu talibanii în cursul negocierilor de la Doha, în timp ce a anulat toate celelalte initiative politice majore ale fostului presedinte. Ceea ce duce în ridicol justificarea Casei Albe ca ar fi fost prizoniera acordului cu pricina. Problema este ca beneficiile reprezentate de relocarea celor 3500 de militari si a personalului civil din Afganistan sunt mai degraba simbolice, si doar în plan politic intern. În timp ce costurile geostrategice, mai ales din perspectiva competitiei cu China, vor fi foarte probabil mult mai consistente. Un prim aspect este acela ca, dupa cum a aratat ultimul atac terorist asumat de ramura ISIS din Afganistan, riscurile din acest punct de vedere, si pentru Statele Unite si pentru Europa vor creste serios în timp ce capacitatea de supraveghere si colectare de informatii care sa le contracareze se va diminua în conditiile în care nu mai exista o prezenta la fata locului. Iar faptul ca talibanii au promis ca nu vor permite existenta unor grupari teroriste pe teritoriul Afganistanului nu are în practica nici o valoare reala. Chiar daca ar dori sa respecte un astfel de angajament, ceea ce este în sine îndoielnic, este putin probabil sa o poata face. Talibanii nu reprezinta o structura unitara, ci sunt un amestec de grupari care pâna acum au fost unite în lupta împotriva prezentei occidentale în tara. Asa ca e îndoielnic ca o dispozitie de la viitorul guvern de la Kabul va fi urmata întocmai la sute de kilometri distanta. Cel putin o parte dintre aceste grupari întretin de altfel legaturi strânse cu membrii ISIS si Al Qaeda. Previzibil, umilirea Statelor Unite în Afganistan a fost salutata cu satisfactie la Beijing drept o confirmare a naratiunii chineze privind declinul american. În acelasi timp China nu a scapat prilejul de a folosi retragerea pentru a pune presiune pe Taiwan, avertizând guvernul de la Taipei ca Washingtonul nu este un aliat credibil. „Global Times”, un cotidian în limba engleza al Partidului Comunist Chinez, scriind ca Statele Unite vor abandona de o maniera similara si Taiwanul într-o situatie de criza. Aceasta perceptie dominanta la Beijing, întarita acum semnificativ de umilitorul esec american din Afganistan, este extrem de periculoasa. Pentru ca, asa dupa cum se tem destui observatori avizati, precum Niall Ferguson sau H.R. McMaster, China ar putea considera ca o administratie care si-a dovedit din plin incompetenta si pe fondul unei falii fara precedent în interiorul societatii si clasei politice americane ofera o oportunitate excelenta pentru a forta rezolvarea „reintegrarii” fortate a Taiwanului. Între timp, pe terenul lasat liber de americani si aliatii lor, pe fondul unor imagini cu elicoptere care amintesc de retragerea din Saigon, Rusia si mai ales China se pregatesc sa intre în scena, adica, în descrierea din UnHerd sa intre în colaborare cu „monstrul taliban”. Rusia, China, dar si Iranul sunt printre beneficiari directi ai ultimelor evenimente. Corespondentul The Independent la Moscova, citat de UnHerd, spune ca, desi la Ministerul de Externe Rus se exprima si unele îngrijorari privind o posibila recrudescenta a terorismului islamic, exista si o nedisimulata satisfactie acum când asista la aceasta înfrângere a unei ideologii rivale si la erodarea aproape completa a influentei Statelor Unite în regiune, la „prabusirea unui pilon major al politicii externe americane”. Canalele de televiziune rusesti prezinta imagini dramatice cu afgani încercând sa se agate disperati de avioanele de pe pista aeroportului din Kabul peste care suprapun declaratiile lui Joe Biden care spune ca nu ar schimba nimic în felul în care a fost abordata retragerea. Mesajul transmis este unul cât se poate clar si din punctul de vedere al adversarilor, dar si al aliatilor. „Doua decenii de retorica americana pioasa despre aducerea libertatii în Afganistan”, scrie UnHerd, „se încheie cu imagini în care afgani îsi pierd viata rostogolindu-se în fata trenului de rulare al avioanelor americane implicate în marea evacuare de la Kabul. Washingtonul pare incompetent, lipsit de inima si, mai ales, un aliat nesigur, daca nu chiar necinstit.” Mai grav este ca reactii similare vin chiar din partea celor mai apropiati aliati care contrazic flagrant o declaratie a presedintelui american care afirmase la un moment dat „ca nu a auzit nici un fel de critici din partea aliatilor, ci, din contra, doar aprecieri”. Într-o dezbatere aprinsa care a avut loc în Parlamentul Britanic au fost exprimate critici extrem de dure la adresa felului în care administratia Biden a organizat retragerea, considerat unul „catastrofic” si „rusinos”. Iar unul dintre parlamentari, Lordul Blencathra, a spus chiar ca „s-ar putea ca Biden sa fi facilitat astfel dominatia globala a Chinei si poate chiar sfârsitul democratiei liberale occidentale”.
