În legatura cu putine subiecte a existat un consens atât de larg în societatea româneasca precum în chestiunea pensiilor speciale. Suntem aici astazi deoarece, vreme de decenii, s-a adâncit diferentierea între diverse categorii profesionale si restul. Românii au dreptate sa se revolte atunci când sesizeaza nedreptatea, iar politicul are datoria de a legifera si de a dezamorsa aceasta situatie. Astazi avem un jalon foarte clar în PNRR privind diferitele forme de pensie care nu tin seama de criteriul contributivitatii. Nu le contesta nimeni dreptul la pensie nici militarilor, nici magistratilor, nici cadrelor MAI. Din punct de vedere economic, eliminarea acestor asa-numite pensii speciale nu va produce minuni bugetare, pentru ca nu vorbim despre un numar urias de persoane care beneficiaza de sume ametitoare lunar. Spre exemplu, nu cred ca vreun român contesta pensiile cadrelor militare, care, în medie, se cifreaza la 3000-4000 lei, un venit care reflecta procentul corespunzator din veniturile avute în perioada în care erau active. Problema o constituie acele pensii care au ajuns sa fie mai mari decât salariile pe care le aveau cetatenii respectivi când înca erau încadrati în munca. De asemenea, românii au dreptate sa vada ca oameni în forta, la 45 de ani, încaseaza pensie si, în acelasi timp, îsi continua carierele în alte domenii sau chiar angajati la stat si mai încaseaza si salariu. Sunt putine argumente morale în fata cetatenilor acestei tari de adus care sa justifice faptul ca acestor profesionisti nu li se suspenda dreptul la pensie atât timp cât au puterea sa munceasca. Si la 45 ani chiar o ai! Vedem adeseori amenintarea ca se vor goli sistemele de oameni daca nu li se mai permite pensionarea la 40-50 ani. Ma întreb, totusi, de ce nu vin cu asemenea amenintari si profesorii care înca sunt platiti jalnic în România si nu li se permite, desi lucreaza în conditii care presupun un consum nervos urias, si care ajung sa beneficieze la împlinirea vârstei legale de pensionare de sume mai mici decât salariile lor vai de ele? Ce s-ar întâmpla daca orice angajat din România ar pretinde, în schimbul muncii pe care o presteaza, sa iasa la pensie în floarea vârstei cu o suma care sa îi depaseasca în mod considerabil leafa? Oricâta influenta ar avea anumite categorii profesionale în societate, principiul echitatii trebuie sa functioneze pentru toata lumea! Nici o politica nu poate fi implementata în conditiile în care ai un popor întreg împotriva. Nici o liniste sociala nu poate fi obtinuta când se produc discriminari pe banda rulanta. Nu pretinde nimeni ca un muncitor necalificat sa aiba acelasi salariu cu unul care este absolvent de studii universitare, postuniversitare, care prin educatia si munca sa a reusit mai mult decât altii. Dar pentru ambele categorii trebuie sa functioneze, la pensie, acelasi criteriu. Vor avea, proportional, pensii mai mari sau mai mici în functie de cât au contribuit în timpul activitatii la sistemul public de pensii. Noi, ca liberali, ne-am asumat toate reformele care au fost cuprinse în PNRR, dupa cum ne-am asumat ca vom atrage fiecare euro. Pentru ca fiecare euro înseamna dezvoltare pentru România: investitii în spitale, în scoli, în autostrazi, în împaduriri masive, în cai ferate, în modernizarea infrastructurii noastre în general, în digitalizare. Ma bucura sa aud si de la liderul PSD, Marcel Ciolacu, ca îsi asuma rezolvarea jalonului privind pensiile speciale asa cum ne-am asumat în fata Comisiei Europene, precum si faptul ca aceasta guvernare va tine cu dintii sa atraga toti banii din PNRR. Aici suntem pe aceeasi lungime de unda. Îmi doresc ca, la momentul în care va deveni premier al României, sa nu uite de aceste angajamente si sa dovedeasca macar în parte leadership-ul, echilibrul si respectul fata de partenerii de guvernare pe care le-a aratat în acest an si jumatate Presedintele PNL, Nicolae Ciuca! Liviu BRATESCU Senator PNL Iasi
