Diavolul se ascunde în detalii (continuare) Despre nascutii vii si o foarte probabila supradimensionare a populatiei rezidente în baza de date TEMPO Rezultatele de la recensamântul din anul curent ar putea sa fie o surpriza neplacuta pentru localitatile tinta ale imigratiei formale basarabene. Este mai mult decât probabila o supraînregistrare în baza de date TEMPO în ceea ce priveste populatia rezidenta - populatia prezenta de facto în teritoriu, conform definitiei, cea care conteaza în realizarea indicatorilor demografici si economici relativi. Supradimensionarea actuala a acestei categorii demografice are multiple surse atât din zona bilantului migratoriu, cât si din zona bilantului natural. Mai mult, suspectez ca exista si suprapuneri imperfecte între multi indicatori demografici (aflati deopotriva în zona migratiei, cât si în zona evolutiei naturale a populatiei), suprapuneri datorate unui „conflict” statistic între populatia dupa domiciliu si populatia rezidenta. Conflictul statistic între populatia dupa domiciliu si populatia rezidenta se repercuteaza si asupra altor indicatori demografici, susceptibili de a vicia datele populatiei rezidente. Numarul de nascuti vii e un astfel de indicator, care se reflecta cel mai probabil asupra cresterii formale (falsa din perspectiva teritoriala) a populatiei rezidente. Exista un evident paralelism între numarul de imigranti formali basarabeni si numarul de nascuti vii. De fapt, acest ultim indicator e direct proportional cu dimensiunea imigratiei. Asta înseamna ca se înregistreaza ca locuitori rezidenti ai UAT-urilor locale nou-nascutii unor mame ce nu-si au resedinta obisnuita în aceste localitati. Desi se precizeaza în metadata TEMPO ca rata natalitatii (N=NV*1000/PT, unde N - rata natalitatii, NV - nr. de nascuti vii într-un an si PT - populatia totala a localitatii) e calculata la nivelul resedintei obisnuite a mamei, am constatat, prin verificarea datelor, ca în constructia indicatorului s-a tinut cont mai degraba de populatia cu domiciliu si nu de populatia rezidenta (cu resedinta obisnuita). Începand cu 2014 sunt inclusi numai nascutii-vii ai caror mame aveau resedinta obisnuita in Romania si a caror nastere a fost inregistrata la oficiile de stare civila din Romania. (TEMPO) Din perspectiva valorilor pe care le iau indicatorii numarul de nascuti vii si rata natalitatii, va propun doua exemple: municipiul Vaslui si comuna Mosna (Iasi). Municipiul Vaslui e o localitate suficient de mare pentru a impresiona atât prin dimensiunea absoluta, cât si prin constructiile statistice relative, ce vizeaza numarul de nascuti vii. În 2012, an în care s-a declansat imigratia majora a basarabenilor, în dreptul municipiului Vaslui s-au înregistrat 576 de nasteri, iar în 2013, aceasta valoare aproape ca s-a dublat. În 2020, ultimul an pentru care avem date, numarul de nascuti vii s-a triplat în raport cu valoarea din 2012, ajungând la 1703 persoane, majoritatea nefiind de facto locuitori ai Vasluiului. Media anuala pe intervalul 2013-2020 e de peste 1400 de nascuti vii. Cât înseamna rata natalitatii daca ar fi calculata la nivelul unei populatii rezidente mai aproape de realitate - sa zicem, de aproximativ 51-52 mii locuitori? Aproximativ 33 la mie! Aceasta înseamna o valoare enorma, capabila sa stârneasca „invidie” si printre regiunile cele mai active demografic din tarile africane, ce înca se afla în plina tranzitie demografica. Dar daca raportam nascutii vii la populatia cu domiciliul stabil (dimensiune în afara realitatii locale) - aproximativ 131 de mii, în 2020, lucrurile încep sa se suprapuna pe o normalitate statistica si demografica. Rata natalitatii va fi de aproximativ 13 la mie. În cazul comunei Mosna, rezultatul ratei natalitatii, rata calculata la o populatie de aproximativ 1600-1650 de locuitori (cam asta ar fi valoarea reala a populatiei rezidente la ora actuala), sfideaza absurdul. 5,5- (nici nu e nevoie sa utilizez unitatea de masura consacrata, promila - la mie) e o valoare aflata dincolo de capacitatea biologica a unei populatii umane cu o structura dominata de populatia matura-tânara (capabila de reproducere, mai ales din perspectiva populatiei feminine). Nici daca o buna parte a femeilor apte de reproducere din comuna respectiva s-ar fi hotarât sa-si sincronizeze nasterile, nu cred ca am putea obtine un astfel de rezultat în realitate. Mai ales ca vorbim de valori mari într-un sir important de ani. Însa, daca vom calcula la cei 6,5 mii locuitori din 2020 - valoarea populatiei cu domiciliul (cu autohtonii emigrati si imigrantii formali basarabeni), rata natalitatii devine credibila - peste 14 la mie. Cu alte cuvinte, la oficiile starii civile nu s-au înregistrat doar copiii mamelor cu resedinta obisnuita, ci si copiii mamelor cu domiciliul stabil. Consecinta directa a acestui fapt e ca acesti copii nascuti în alta parte, de catre mame ce nu fac parte din populatia de facto a localitatilor, supradimensioneaza într-o maniera semnificativa populatia rezidenta oficiala. Ce înseamna acest lucru? O supraestimare a populatiei rezidente - cea care ar trebui sa continue rezultatele cenzitare. Asta ma face sa cred ca, cel putin din perspectiva nascutilor vii, judetul Iasi nu va înregistra decât cel mult 780 de mii de locuitori (nu peste 792-794 mii, cam câti sunt prezenti în baza de date TEMPO în dreptul populatiei rezidente; atentie, sper ca am cazut de acord ca milionul ala de locuitori domiciliati în judet nu exista în realitatea teritoriala!). În privinta municipiului resedinta, acesta va fi pe muchia unei valori rotunde - 300 de mii locuitori (date finale, analizate si modelate statistic, nu cele primare, ce vor fi mult mai reduse!) - pastrându-si (însa!) confortabil pozitia a III-a între orasele secundare din România, dupa Cluj si Timisoara. Un fapt e linistitor, totusi. Comunele ce compun (alaturi de Iasi) arealul urban morfologic (Miroslava, Valea Lupului, Ciurea, Holboca, Tomesti, Rediu si Bârnova) sau cele care nu apartin acestei structuri teritoriale, dar care pot fi atasate din punct de vedere functional aglomeratiei iesene (Letcani si Aroneanu) nu sunt tinte predilecte ale imigratiei formale basarabene. În cazul acestora, evolutia va fi „pe bune”. Daca analizam datele la nivelul national, constatam ca exista o crestere importanta a numarului de nascuti vii, ceea ce ar însemna un surplus de aproximativ 170 de mii de nascuti vii pentru intervalul 2013-2020. Cu alte cuvinte, doar din perspectiva acestui indicator, populatia rezidenta a României e mai degraba de 18,9 milioane locuitori (dar nu ne vom opri aici!), si nu de 19,1 milioane, cât sunt estimati în prezent. (Pe data viitoare) Va recomand sa cititi informatiile aferente indicatorilor vehiculati în metadata TEMPO. George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
