Se stie ca siguranta calatoriilor aeriene se bazeaza pe o multime de învataminte trase dintr-un sir nesfârsit de catastrofe produse de-a lungul timpului. Oricum, reactia tehnicienilor americani m-a facut sa ma gândesc la Zorba Grecul si mi-l pot închipui pe Adrew Rader, director de misiuni la SpaceX adresându-i lui Elon Musk una din celebrele replici ale personajului lui Nikos Kazantzakis: Hei boss, ai vazut vreodata o prabusire mai mareata? Racheta Saturn 5, care a dus omul pe Luna, avea 110 m înaltime (de doua ori cât hotelul Hilton din Iasi), 10 m diametru, o masa totala de aproximativ 3000 de tone si o sarcina utila de 118 tone (adica mai putin de 4-). Bineînteles ca ridicarea pe orbita a unui imens rezervor care se goleste progresiv nu este deloc eficienta, motiv pentru care racheta este compusa din mai multe trepte, care sunt formate din rezervoare de combustibil si motoare, care se desprind de racheta, pe masura ce vehiculul cosmic ia altitudine. Saturn 5 avea trei trepte si 11 motoare, cinci dintre acestea pentru propulsia primei trepte, alte cinci pentru cea de-a doua treapta si un motor pentru cea de-a treia treapta. Ideea rachetei în trepte nu este noua. Multa vreme s-a crezut ca aceasta a fost inventata la 1650, de generalul de artilerie lituanian Kazimierz Siemienowicz (1600-1651), absolvent al Universitatii din Vilnius. Asta pâna în 1961, când este descoperit, la Arhivele Statului din Sibiu, un manuscris cercetat ulterior de Dimitrie-Doru Todericiu (1921-2008), absolvent al politehnicii bucurestene, care publica în anul 1969, la Editura Academiei Române, lucrarea Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569). În acest manuscris apar, pentru prima oara, descrieri ale rachetelor în trepte, autorul fiind Conrad Rudolf Haas (1509-1576) ofiter de artilerie austriac, care a fost, din 1551, seful Arsenalului din Sibiu. Manuscrisul sibian, cunoscut sub denumirea de Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu, a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556. Este scris în germana medievala, legat în piele, contine 392 de file si 203 ilustratii în culori (rosu, albastru, verde, galben, maro si violet) si trei studii de arta militara, primele doua fiind scrise între anii 1417-1459, iar al treilea, scris de Haas, fiind dedicat constructiei si utilizarii rachetelor cu doua si trei trepte. Înstiintarea comunitatii internationale asupra acestei prioritati este datorata unuia dintre cei mai mari savanti români din toate timpurile, profesorul de aeronautica de la politehnica bucuresteana, Elie Carafoli (1901-1983). Acesta, fiind si presedintele Federatiei Internationale de Astronautica, prezinta, în 1966, la Congresul International de Aeronautica de la Madrid, o comunicare stiintifica în care face cunoscute solutiile tehnice ale lui Haas, în domeniul rachetelor în trepte. Ideea a fost dezvoltata în timp, de mai multi oameni de stiinta, ajungându-se astfel la rachetele realizate de Wernher von Braun (1912-1977), absolvent de inginerie mecanica al Technische Hochschule din Berlin, cu un doctorat în fizica la Universitatea Friedrich-Wilhelm din Berlin si, de asemenea, cu studii la ETH Zürrich. Von Braun a fost fascinat, în copilarie, de o carte scrisa de un profesor de fizica din Medias, Hermann Oberth, Racheta spre spatiile planetare, aparuta în 1923 la Editura Oldenbourg din München. Astfel, la 15 ani, cel care avea sa proiecteze atât rachetele germane V2, cât si racheta americana Saturn 5 îi scrie lui Oberth: Stiu ca dumneavoastra credeti în viitorul rachetei. Asta fac si eu, iar de aceea îmi permit sa va prezint ca anexa la scrisoare o mica cercetare pe care am facut-o eu… La care Hermann Oberth îi raspunde: Tineti-o tot asa, tinere! Daca va mentineti interesul, din dumneavoastra poate iesi ceva. Cei doi se vor întâlni în 1930, la Institutul de Cercetari Tehnico-Chimice din Reinuckendorf, Oberth ca cercetator, iar von Braun ca student practicant. Oberth i-a fost profesor si mentor, iar când acesta a împlinit vârsta de 70 de ani, von Braun îi scrie: Eu însumi va datorez dumneavoastra si operei dumneavoastra steaua calauzitoare a vietii mele. Ati fost genialul mentor care m-a ajutat pe mine, ca tânar student la inginerie, sa iau primul contact cu problemele teoretice si practice ale tehnicii rachetei si a pus pe drumul cel bun entuziasmul meu visator pentru cercetarea nemarginitelor întinderi ale spatiului cosmic, drum pe care l-a facut posibil realizarea dumneavoastra tehnica. Iata de ce, sunt cât se poate de constient în ce masura ideile dumneavoastra revolutionare, cu care si astazi ati luat-o cu multi ani înaintea lumii în care traiti, au contribuit la înfaptuirea proiectelor noastre stiintifice de navigatie spatiala de pâna acum si cât de mult se vor rasfrânge ele înca si în viitor în înaintarea noastra mai departe în spatiul cosmic. În 1963, cei doi obtin titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice din Berlin. Cu aceasta ocazie, von Braun spune ca …Noi am fost întotdeauna numai tinichigiii. Hermann Oberth a fost acel creator care ne-a luat-o înainte tuturor cu douazeci de ani. Profesorul Oberth ne este noua tuturor superior cu douazeci de ani! Deci rachetele în trepte sunt indispensabile zborurilor cosmice. Dar ce se întâmpla atunci când treptele refuza sa se desprinda de racheta? Se întâmpla ceea ce s-a întâmplat cu cea mai mare racheta construita vreodata, Starship, a companiei SpaceX detinuta de Elon Musk. Starship are (avea) 120 m înaltime si 5000 tone, fiind compusa din doua trepte. La câteva minute de la lansare, cele doua sectiuni nu s-au separat si a urmat explozia. În mod curios, inginerii de la SpaceX au fost foarte multumiti de test, fiind bucurosi, printre altele, ca explozia nu s-a produs la sol, ceea ce ar fi distrus rampa de lansare. Tot acest proces de transformare a unui esec într-un mare succes a avut un iz usor balcanic. Este adevarat ca testul în sine a oferit o gramada de date care vor fi utilizate în viitor pentru a se realiza o racheta mai fiabila. Se stie ca siguranta calatoriilor aeriene se bazeaza pe o multime de învataminte trase dintr-un sir nesfârsit de catastrofe produse de-a lungul timpului. Oricum, reactia tehnicienilor americani m-a facut sa ma gândesc la Zorba Grecul si mi-l pot închipui pe Adrew Rader, director de misiuni la SpaceX adresându-i lui Elon Musk una din celebrele replici ale personajului lui Nikos Kazantzakis: Hei boss, ai vazut vreodata o prabusire mai mareata? Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
