M-a sunat deunazi colegul si amicul meu de la Psihologie, profesorul Simbru Nostalgian, cunoscut psihoterapeut al urbei noastre. Avea glasul unui om sfârsit. Mi-a spus ca ar vrea sa ma vada neîntârziat într-un loc mai retras si mai linistit. Ce loc mai retras si mai linistit (adaug: de o discretie absoluta chiar!) s-ar putea gasi în Universitate decât Catedra de Engleza, unde îmi duc veacul de aproape trei decenii? L-am chemat asadar acolo. A venit cu o (...)
