Dupa 15 ani de când i se stabilise dreptul de a primi despagubiri pentru casa parintilor, un evreu iesean a reusit sa convinga statul sa i le si calculeze. Ca în numeroase alte cazuri, institutiile create special pentru a rezolva problema proprietatilor confiscate de comunisti au facut tot posibilul pentru a pune fostilor proprietari bete-n roate. Medicul Nathan Thirer a fost proprietarul unei case construite în 1905 pe actualul bulevard Independentei, cu etaj si pravalii la parter. Dupa moartea proprietarului, casa a fost mostenita de Savel Thirer, tot medic, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dupa câtiva ani, în 1950, regimul comunist a dispus confiscarea a aproximativ 9.200 de case si hoteluri din întreaga tara, „pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”. Ca urmare, si casa Thirer a fost confiscata si trecuta în administrarea fostei Întreprinderi de Gospodarie Comunala, pâna la demolarea sa. Pe amplasamentul sau au fost construite ulterior blocuri. Dupa aparitia Legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv dupa 1945, singurul mostenitor ramas, Nonel Thirer, profesor la Institutul Tehnologic israelian din Holon, a început demersurile pentru restabilirea dreptului sau de proprietate. Restituirea în natura nemaifiind posibila, Primaria a propus în 2007 acordarea de despagubiri. Dosarul a fost analizat de Comisia Nationala de Compensare a Imobilelor (CNCI) abia în noiembrie 2020. În loc sa decida cuantumul despagubirilor, Comisia a dispus respingerea dosarului, invocând faptul ca Nonel Thirer nu demonstrase ca tatal si bunicul sau fusesera proprietari ai imobilului respectiv si nici ca imobilul ar fi fost preluat în mod abuziv. Conform legii, CNCI nu are nicio atributie de supracontrol în privinta dreptului de proprietate, ci doar rolul de a calcula despagubirile ce vor fi acordate. Dreptul de proprietate sau inexistenta acestuia sunt stabilite de comisiile locale de retrocedare, constituite la nivelul primariilor si judetelor. Cazul a ajuns în instanta în decembrie 2020. Magistratii Tribunalului nu avut altceva de facut decât sa constate ca la dosar se aflau toate actele necesare demonstrarii dreptului de proprietate, iar decretul 92/1950 este mentionat în mod expres în Legea 10/2001 ca fiind unul dintre actele normative de preluare abuziva. Ca urmare, Tribunalul a obligat CNCI sa emita o noua decizie, de validare a dispozitiei de acordare a despagubirilor. Sentinta Tribunalului a fost contestata de CNCI. În fata Curtii de Apel, procesul a avut doar doua termene, la capatul carora apelul declarat de CNCI a fost respins ca nefondat. Comisia a fost obligata sa calculeze despagubirile datorate lui Nonel Thirer.
