Municipalitatea a cerut în instanta anularea contractului prin care cinematograful Copou a fost vândut acum 12 ani. În prima instanta, Tribunalul a respins pretentiile Primariei, dar deznodamântul se va derula în fata Curtii de Apel. Primaria Iasi si-a întemeiat pretentiile pe prevederile legii 303/2008, în baza careia sediile cinematografelor din tara intrau în patrimoniul primariilor. Transferul cinema „Copou” de la Regia Autonoma de Distributie si Exploatare a Filmelor (RADEF) nu a mai avut însa loc. Dimpotriva, în 2010 sediul a fost cumparat de o firma privata, chiriasa în spatiu, contractul fiind semnat în numele RADEF de Ministerul Culturii. În instanta, reprezentantii municipalitatii au aratat ca cinematograful devenise în 2008 bun de domeniul public, neputând fi vândut. De asemenea, proprietar era RADEF, Ministerul Culturii neavând dreptul sa-l vânda în numele regiei. Ministerul avea un mandat din partea regiei, dar acesta era general, fara a da drepturi în privinta patrimoniului RADEF. De altfel, odata cu aparitia legii 303/2008, Primaria devenise proprietara cinematografului, chiar daca nu fusese încheiat un protocol de predare-primire, cum avea sa se întâmple în cazul cinematografelor „Republica”, „Tineretului”, „Victoria” si „Dacia”. Ministerul vânduse astfel un bun ce apartinea municipalitatii iesene. Nu de aceeasi parere au fost însa si magistratii Tribunalului. Acestia au retinut faptul ca statutul juridic al cinematografului fusese disputat înca dinaintea aparitiei legii invocate de Primarie. Astfel, chiriasul ceruse în 2006, printr-o actiune depusa la Tribunalul Bucuresti, obligarea RADEF la vânzarea imobilului prin negociere directa. La acea data, legea permitea IMM-urilor sa cumpere sediile închiriate de la unitati de stat în care îsi desfasurau activitatea si în care facusera investitii. Procesul se prelungise timp de patru ani, pâna când o decizie definitiva a Înaltei Curti de Casatie si Justitie obligase RADEF la perfectarea vânzarii. Autoritatea curtii supreme a fost si argumentul invocat în final de judecatorii ieseni. „Chiar daca generic, reclamanta justifica un interes, în senul ca în calitate de administrator al domeniului public al Muncipiului Iasi ar fi îndeptatita sa intervina pentru a aduce/readuce/pastra în patrimoniul unitatii administrativ teritoriale bunurile apartinând domeniului public, în concret, fata de cele statuate cu putere de lucru judecat, înca din anul 2010 de catre ÎCCJ, reclamanta nu are nici un interes în cauza. Mai ales, ca, la momentul la care ÎCCJ a analizat situatia juridica a acestuia, legea pe care îsi întemeiaza cererea reclamanta, Legea 303/2008, era în vigoare si a fost analizata de catre instanta suprema”, au spus magistratii.
