Refugiatii ucraineni care au ajuns sa fie pacienti ai spitalelor din Iasi înca de la declansarea conflictului din acest an s-au confruntat cu o temere suplimentara: ca nu vor reusi sa se înteleaga cu personalul medical care îi trateaza decât prin semne. Mai ales ca multi dintre ei vorbeau doar ucraineana, rusa, si în cel mai bun caz foarte putina engleza. În ciuda dramelor, s-au întâmplat însa si lucruri minunate. În spitalele din Iasi s-au cautat metode – medicii sau asistentii care erau vorbitori de limba rusa sau ucraineana erau solicitati pentru a asigura traducerea, în asa fel încât sa fie cineva care sa poata întelege care sunt nevoile lor. La unele unitati medicale, garzile au fost aranjate în asa fel încât sa fie în permanenta cineva la spital care se putea întelege cu refugiatii. Spre exemplu, înca de la început la Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon” din Iasi au existat medici si asistenti vorbitori de limba rusa si ucraineana, astfel încât sa poata fi asigurata traducerea. De asemenea, si la Spitalul Clinic de Boli Infectioase „Sf. Parascheva” din Iasi în fiecare garda exista cel putin un cadru medical care este vorbitor de limba rusa. „Ne-am pus în locul lor si am dorit sa le asiguram tot confortul psihic necesar. Prezenta într-o unitate medicala reprezinta pentru multi dintre pacienti un motiv de anxietate, boala în sine creeaza disconfort atât fizic cât si psihic, iar în cazul acestor pacienti se adauga înstrainarea, sentimentul de nesiguranta departe de casa si de tot ce le era familiar”, a explicat dr. Florin Rosu, managerul Spitalului de Boli Infectioase. Legatura pacientelor la Maternitatea „Cuza Voda”: un medic român nascut în zona Cernauti Una dintre cele mai sensibile situatii a fost cea în care s-au aflat femeile refugiate care au fost nevoite sa nasca departe de casa si de cei dragi. La Maternitatea „Cuza Voda” au fost sapte ucrainence care au adus un copil pe lume în starea de teama si nesiguranta provocata de razboiul din tara vecina. „Ziarul de Iasi” prezinta povestea unui medic neonatolog din Kiev, Olena Kyshchenko, care a ajuns sa nasca la vârsta de 42 de ani al treilea copil al familiei, ajutata de unul dintre medicii de la maternitatea ieseana cu care a putut comunica în rusa. Olena Kyshchenko, 42 de ani, este medic neonatolog Medicul Elena Danii de la Maternitatea „Cuza Voda” din Iasi s-a ocupat în toate aceste zece luni de pacientele refugiate din Ucraina care ajungeau la spital fie ca sa nasca, fie pentru alte interventii ginecologice. Spune ca pentru femeile ucrainene faptul ca au gasit persoane cu care sa poata comunica a contat foarte mult pentru ca s-au simtit întelese si integrate. Femeile ajungeau la maternitate în urma unor programari care erau facute de cei de la centrele de voluntariat. „Pentru ca eu sunt vorbitoare de limba rusa, cel mai frecvent pacientele ajungeau la mine. Limba rusa si cea ucraineana sunt limbi diferite, dar cei mai multi ucraineni cunosc limba rusa fiind a doua limba de circulatie si vorbire acolo. Erau si paciente care stiau sa vorbeasca si în engleza, dar mai putine, iar când auzeau ca stiu rusa le era mai usor sa se exprime”, spune dr. Elena Danii. Medicul Elena Danii de la Maternitatea „Cuza Voda” din Iasi Însasi dr. Danii este de origine ucraineana, din Cernauti, iar de fiecare data când vine vorba despre ce se întâmpla în tara vecina, aceasta se emotioneaza, dorind sa poata face mai mult pentru cei care acum au atât de multa nevoie. Spune însa ca din punctul sau de vedere refugiatii au fost ajutati si au beneficiat de îngrijiri medicale la fel precum românii, iar acest lucru le-a dat curaj sa mearga mai departe. „În afara de traumele psihologice prin care au trecut din cauza razboiului lasând totul acasa si venind într-o tara straina, refugiatele au fost foarte bine primite de statul român si de cetateni. Aici au fost foarte multumite ca au gasit persoane care sa le ajute. Conform legii, persoanele din Ucraina beneficiaza de gratuitate, au fost consultate gratis în ambulator, altele au nascut aici, iar toate serviciile au fost decontate. În Ucraina nu exista asigurari de sanatate, acolo fiecare persoana îsi plateste serviciile”, a completat medicul iesean. Nastere naturala la 42 de ani: al treilea copil al Olenei Chiar saptamâna trecuta, dr. Danii a asistat-o la nastere pe Olena Kyshchenko, o refugiata de 42 de ani din Ucraina, care a nascut natural la maternitatea ieseana cel de-al treilea copil. Aceasta este medic neonatolog la un spital privat din Kiev, si le-a povestit medicilor ca a fost impresionata de modul în care a fost tratata si de cât de multe a primit în România: de la cazare, la îngrijirile din spital si faptul ca a avut cu cine sa vorbeasca într-o limba cunoscuta. Olena îsi aminteste ca, atunci când a început razboiul, nu a crezut ca totul va dura atât de mult si ca nu se va putea întoarce acasa. A aflat ca este însarcinata în timp ce lucra ca medic în spitalele de campanie din zona Kievului, iar faptul ca a devenit mama la 42 de ani a fost o surpriza atât pentru ea, cât si pentru sotul sau. Pe lânga baietelul nascut saptamâna trecuta la Iasi, Olena mai are doi baieti, de 13 si de 15 ani. A plecat pe data de 10 iunie la mare în Bulgaria cu ceilalti doi copii ai sai, sperând ca razboiul se va termina curând. În luna august voia sa revina acasa, însa sotul sau i-a spus sa ramâna în România pentru ca situatia nu pare sa devina mai buna într-un viitor apropiat. „Sotul mi-a zis ca nu sunt conditii ca sa ne întoarcem, sunt în continuare bombardamente, si m-a rugat sa ramân aici. Sunt în România de pe 20 august, vreau sa ma întorc acasa, dar astept sa mai creasca baietelul, sa mai treaca frigul, sa vina primavara. Noi stam în Kiev la etajul 25, fara lift. Poate când se va încalzi si va veni primavara va fi mai bine, poate se va termina razboiul”, spune încrezatoare tânara refugiata. Momentan stie ca acasa este distrusa o mare parte din reteaua electrica, dupa ce inclusiv la începutul saptamânii au fost 70 de rachete care au bombardat Ucraina. A vorbit cu colegii de la spitalul unde lucra înainte de a pleca si acestia continua sa lucreze cu ajutorul unui generator care le asigura curentul electric. „Multi colegi de-ai mei au plecat, altii au ramas, este foarte dificil. Când încep bombardamentele sau pornesc sirenele, coboara toti în subsoluri, dar este foarte greu de lucrat. În astfel de conditii se opereaza, lumea exista în continuare, nu s-a terminat”, povesteste Olena. „Daca as fi nascut în Ucraina, probabil as fi murit” Olena a fost foarte impresionata de diferentele între sistemul medical din România si cel de acasa. Nasterea sa nu a fost lipsita de complicatii, însa a fost suprinsa de faptul ca personalul medical s-a mobilizat foarte repede sa o ajute. I-a povestit medicului Elena Danii ca, daca ar fi nascut în Ucraina, probabil ar fi murit. „Când a început hemoragia nici nu am apucat sa lesin”, spune ea râzând si parca nici acum nu îi vine sa creada. „M-a impresionat ca sunt foarte uniti, ca se lucreaza în echipa si fiecare, de la medic la infirmiera, stie ce are de facut. Am simtit ca nu am fost singura în maternitate, de când am intrat pe poarta pâna am iesit. Am fost îngrijita, nu am stat singura nicaieri într-un salon, nu s-a întâmplat sa nu treaca nimeni pe la mine sa vada ce fac”, mai spune femeia. Medicul iesean Elena Danii alaturi de Olena Kyshchenko, medic neonatolog Olena a fost una dintre pacientele din Ucraina care au nascut natural, iar asta si-a dorit de la început, având si experienta celor doua nasteri anterioare. „Am nascut foarte usor, eu de la început eram setata pentru a naste natural. Toata sarcina am fost activa, am mers foarte mult pe jos. Ultima nastere fiind acum 13 ani nici nu ma gândeam ca as mai ramâne însarcinata, dupa atâtia ani. Mi-am dorit ca acum sa fie fata, dar nu a fost”, mai adauga Olena. Femeia spune ca, daca ar fi nascut în Ucraina, înainte de a ajunge la spital ar fi trebuit sa îsi pregateasca o geanta mare, cu de toate: de la perfuzoare, ser fiziologic, vitamine, la tifon, halat sau slapi. Toate ar fi ajuns la cel putin 1.000 de euro pentru a se asigura ca nu îi lipseste nimic nici ei nici copilului. „Nu mi-am închipuit ca poate sa existe o asa atitudine fata de pacient si îngrijire cum a fost aici. De fapt, de când sunt în România, sunt impresionata de faptul ca multa lume m-a întrebat daca ma pot descurca, daca am nevoie de bani. Nu am crezut ca românii sunt persoane atât de bune”, a concluzionat Olena. **************** Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Consolidarea rezilientei democratiilor vestice ca reactie la razboiul din Ucraina si la consecintele acestuia la nivel european si mondial” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) si Fundatia Friedrich Naumann pentru Libertate România si Moldova.
