Fetei din Filipine îi vom spune Maria, generic, din ratiuni de protectie a identitatii. E o mâna de om, nu mai înalta de 1,60 m, firava, 27 de ani. Acum nu mai e în România, dar va pastra întotdeauna probabil doar pentru sine multe dintre episoadele traumatizante traite în zona Moldovei. În încercarea de a ajunge în Franta la mama ei, asiatica a ales solutia intermediara a unui pas în România în speranta ca, mai departe, va izbuti sa atinga destinatia dorita. Suntem în anul 2019. E momentul când Maria a cunoscut online un baiat din Iasi, care a ajutat-o la o cerere de viza ca sponsor. A decis sa aiba o relatie aici, în Europa, în perspectiva imediata a unei casatorii, dupa care sa poata merge în Franta. Sunt detaliile de început ale unui traseu al groazei. Odata sosita însa la Iasi, ea petrece în oras doar câteva luni, dupa care e gonita din casa de cea care ar fi urmat sa-i devina soacra. Prin diferite legaturi pe care le va fi avut în zona, se muta la Bicaz, unde încep cu adevarat marile probleme, din relatarile ei. A nimerit acolo la o persoana care s-a oferit s-o sprijine mai departe, numai ca, de fapt, ar fi introdus-o într-un sistem de exploatare sexuala si video chat. „Pandemie, contacte întrerupte cu exteriorul, nu era înregistrata nicaieri. Nu exista, pur si simplu!”, spune Stefan Leonescu, expert advocacy si consilier juridic la Jesuite Refugee Services (JRS) România, o fundatie umanitara de sorginte catolica, având ramificatii în peste 50 de tari. El este oficialul care dezvaluie toate aceste amanunte ale unui caz bulversant, culese din contactul direct cu Maria si cu membrii comunitatii filipineze din Bucuresti. În jur de un an si jumatate ar fi durat întreaga poveste, iar la un moment dat fetei i s-a cerut sa se marite cu individul X pentru a acoperi în mare parte pericolul unui dosar de trafic de persoane. Sunt soti, la revedere! Dar Maria a refuzat! Cititi materialul integral pe presshub.ro
