În anii din urma, numai vazând cum functioneaza cele patru rezervoare de apa ale Iasului, îti dadeai seama cât costa un pahar cu apa. În acelasi timp puteai constata cât de prost era gospodarita o institutie de foarte mare însemnatate publica. Spun asta deoarece acea institutie se gasea în imposibilitatea de a mai functiona. În anul 1947, fiindca presa ieseana vuia, câtiva ziaristi au fost invitati sa viziteze instalatiile de apa ale orasului. Însotiti de un grup format din: viceprimar Macarie, inginer Gutman - directorul I.M.I., Savescu - secretar general al Municipiului, Gheorghe Dragomir - sef al Serviciului Financiar I.M.I., Leibovici - secretarul comitetului de institutie si Bergher - membru în comitet, jurnalistii au vizitat cele patru rezervoare, care alimentau Iasul cu apa de la Timisesti. Pentru a fi mai explicit, sperând ca cititorul îsi va da seama ce însemna un pahar cu apa în acea vreme, voi reda din ziarul „Lupta Moldovei” din 27 iunie, anul 1947: „Rezervorul intermediar - Dupa ce a parcurs 102 km prin diferite conducte, apa de Timisesti ajunge prin cadere directa în rezervorul intermediar aflat în spatele Gradinii Copou. Rezervorul, construit în 1936 de inginerul Antistescu (cel mai capabil conducator al I.M.I. care a facut si marile lucrari de consolidare a Vaii Mariuca în 1928) are o capacitate de 6000 mc, în cele doua compartimente. De aici, apa este trimisa prin doua electropompe de câte 78 de cai putere fiecare, în rezervorul mijlociu si, prin cadere, în rezervorul inferior. Instalatiile de la rezervorul inferior sunt mari si complicate. Exista o mica instalatie de clorinare, iar în spatele rezervorului se construieste o statie de clorinare. Un aparat automat înregistreaza electric nivelul apei în celelalte trei rezervoare, dar nu sunt în stare de functionare. Mai la vale cu 100 de metri se afla rezervorul inferior cu o capacitate de 4000 de mc, care alimenteaza partea de jos a orasului (Unirii, Gara, Saulescu, Sf. Andrei, etc). Aici se afla o turbina care, prin caderea apei, învârte un dinam ce producea altadata curentul necesar motopompelor. Nu este pus în functie, folosindu-se curent din reteaua de electricitate a Iasului. Ambele rezervoare sunt deservite de un mecanic si un ajutor de mecanic. Terenul de jur împrejur este cultivat cu papusoi prin grija comitetului de institutie. Casa de apa - Peste drum de Regimentul 35 Infanterie, se afla rezervorul principal, caruia i se spune în vorbirea curenta a populatiei, „Casa de apa”. Este rezervorul principal, cu o capacitate de 9000 de mc si alimenteaza cea mai mare parte a orasului. Este primul rezervor construit odata cu conducta în anul 1908. De aici, prin 2 electropompe de câte 38 de cai putere fiecare trimite apa în rezervorul superior. Legatura între rezervoare, ca de altfel pe traseul întregii conducte se face prin instalatia de telefonie proprie. Dupa ce a fost distrusa de razboi, reteaua telefonica a fost refacuta pe o distanta de 78 km, între Podul Iloaie si Timisesti. În martie 1945, ar mai fi trebuit 300.000 lei pentru refacerea retelei telefonice, însa nu s-a gasit aceasta suma de bani. Rezervorul superior, aflat pe Soseaua spre Breazu, dincolo de Parcul Expozitiei, are o capacitate de 184 de mc si alimenteaza regiunea Copou, de la Scoala Normala pâna la Spitalul Asigurarilor Sociale (Spitalul Parhon), construit în anul 1911. Toate rezervoarele la fiecare sase luni se spala. Lipsa de spirit organizatoric si gospodaresc În curtea institutiei se gasesc magazii, ateliere, birouri. Magaziile sunt pline de materiale si atelierele sunt bine dotate, fierarie, tinichigerie, strungarie, tâmplarie. Oamenii lucreaza continuu. Cu toate astea întreprinderea a ajuns deficitara, în imposibilitate de a-si îndeplini sarcinile, din pricina incapacitatii conducerii, trei miliarde si jumatate de lei nefiind încasati de la institutiile din oras, din cauza lipsei de organizare a Serviciului Financiar si alte trei miliarde restante trebuiesc încasate de la particulari. În timp ce prin oras, risti sa-ti rupi picioarele, calcând pe gurile de canal neacoperite, capacele stau fara întrebuintare în curtea atelierullui, invocându-se motivul ca se fura, însa acesta nu este un motiv, deoarece se pot lua masuri. O stropitoare pentru oras, reparata, nu se poate folosi fiindca i s-a luat motorul si a fost montat la un camion, dar într-un colt de atelier sunt aruncate câteva motoare, fara ca cineva sa se gândeasca, ca daca ar fi reparate, oricât ar costa, câstigul ar scoate cheltuiala. De fiecare data când opinia publica constata incapacitatea conducerii, se aduceau argumente bazate pe lipsa de bani, lipsa de materiale, de oameni si de greutatile provocate de razboi. Asa cum am vazut noi situatia, numai în parte, aceste argumente cad. Dar se pare ca o actiune de trezire a I.M.I. (asa se numea viitoarea institutie R.A.J.A.C.) s-a produs, initiata de comitetul de institutie si de noul sef al Serviciului Financiar, tovarasul Dragomir care a venit numai de doua saptamâni. Asteptam cu speranta rezultatele acestei actiuni pentru ca initiatorii ei sunt oameni cinstiti, energici, care vor sa aduca institutia pe adevaratul ei fagas, repunând-o cu folos în slujba poporului.” Corneliu Carp este inginer constructor si publicist
