Functionarii Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor l-au lasat pe un iesean fara pamânt pentru ca „nu avea basca”. I-au reprosat faptul ca nu depusese cereri în temeiul a doua legi care nu aveau nicio legatura cu cazul sau. Când aceasta problema s-a lamurit în instanta, i-au calculat despagubiri mult sub valoarea reala, motivând ca amplasamentul terenului nu poate fi identificat. Adresa exacta se afla la dosar. Povestea absurda a lui Dan V.S. a început în 1991. Parintii sai detinusera 1,09 ha de teren în cadrul fostei mosii Rohr, pe actuala Cale Galata. Terenul îi fusese confiscat în 1962, fiind inclus initial într-o cooperativa agricola de productie, iar apoi într-o întreprindere agricola de stat. Dupa 1990, a intrat în patrimoniul fostei SAZPIC SA Miroslava. De îndata ce prima lege a fondului funciar, 18/1991, i-a permis, batrânul a facut cerere pentru retrocedarea unei suprafete de un hectar. La acea data, legea permitea retrocedarea a maxim 10 ha din terenurile care facusera parte din fostele CAP si a maxim 1 ha pentru cele ce apartinusera unei IAS. Omul revendica exact maximul permis de lege. Timp de peste 20 de ani, cererea a fost plimbata între diverse institutii si între primariile Miroslava si Iasi. Terenul era amplasat la limita dintre cele doua localitati, iar primariile nu cadeau de acord care dintre ele trebuie sa-l retrocedeze. Pâna la urma, pe teren au fost puse în posesie alte persoane. Pentru Dan V.S., care preluase de la tatal sau misiunea de a alerga de la o institutie la alta, nu mai ramasese decât posibilitatea obtinerii unor despagubiri. În 2012, dosarul a ajuns la Bucuresti. Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a avut nevoie de 7 ani pentru a se pronunta. Conform legii, singurul rol al sau era de a calcula despagubirile, pentru ca acordarea lor fusese deja aprobata la nivel local. Totusi CNCI a emis o decizie de invalidare, cu o motivatie absurda. Petentul nu depusese nicio cerere în baza Legii 169/1997 sau 1/2000. Legea 169 a completat legea 18/1991, acordând dreptul fostilor cooperatori sa ceara si terenul care depasea suprafata limita de 10 ha stabilita initial. Legea 1/2000 a permis si retrocedarea unei suprafete de pâna la 10 ha de padure. Niciuna dintre cele doua legi nu era aplicabila în cazul lui Dan V.S. Tatal sau ceruse doar un hectar de teren agricol. Nici padure, nici mosii. De altfel, nimeni nu-i ceruse pe parcursul anilor în care dosarul se plimbase între institutii, sa mai depuna vreo cerere suplimentara. Ieseanul s-a adresat instantei. În 2020, i s-a dat dreptate, iar CNCI a fost obligata sa-i calculeze si acorde despagubirile. De aceasta data, functionarii bucuresteni s-au miscat mai repede. Au înmultit cifra de 10.000 mp cu 8 euro/mp si au stabilit un cuantum al despagubirilor de 80.000 de euro. Acestuia i-au aplicat o reducere de 50-, întrucât nu era vorba de teren din categoria curti-constructii, ci teren agricol. Doar ca si aceasta decizie fusese redactata cu picioarele. Functionarii luasera în calcul o valoare de 8 euro/mp întrucât nu reusisera sa stabileasca amplasamentul terenului si considerasera din oficiu ca ar fi fost vorba de extravilan. Or, dimpotriva, amplasamentul era mentionat clar în chiar dosarul pe care îl aveau în fata. O adresa din 2018 a Primariei iesene mentiona atât numele strazii, cât si numarul casei. Dan V.S. s-a adresat din nou instantei, dosarul ajungând anul trecut pe rolul Tribunalului. Ieseanul a depus la dosar si o expertiza topocadastrala care a identificat clar amplasamentul. Fiind vorba de un teren intravilan, a fost aplicata valoarea de 70 euro/mp din grila notariala. Cu reducerea de 50-, a rezultat o valoare a despagubirilor de 175.000 euro. Sentinta nu este înca definitiva, ea fiind supusa controlului de legalitate al Curtii de Apel. La termenul de ieri, dezbaterea cauzei a fost amânata pentru mijlocul lunii viitoare.
