Trafic aglomerat, aer poluat, nori de praf si noxe suficiente cât sa îti cauzeze suferinte pulmonare? Si nu e doar atât. Suferinta noastra se rasfrânge si asupra psihicului. Un studiu recent a concluzionat faptul ca poluarea produsa de masinile pe combustibili fosili decompenseaza persoanele cu tulburari psihice si îi pot afecta chiar si pe cei care nu au mai avut suferinte psihice în trecut. Este o situatie alarmanta pentru toti cei care ne petrecem o buna parte din zi într-o aglomeratie de masini cu motorul pornit. În aer pluteste riscul de afectare psihica si organica, iar noi acceptam asta în cel mai silentios mod cu putinta. Cartiere noi, blocuri construite în mod haotic, avize de constructie oferite cu prea multa lejeritate si riscul final de strazi aglomerate cu masini spumegând noxe ce ne scurteaza viata. Acceptarea tacita Observam ca nu este normal sa fie oferite atâtea avize de constructie fara niciun plan de dezvoltare a infrastructurii în zonele deja aglomerate si cu o arie construibila ce depaseste orice limita. Si totusi se construieste, se populeaza si automat se îmbâcseste aerul de la o zi la alta. Mai face cineva masuratori cu privire la poluarea aerului? Tine cineva cont si de nivelul acestora? Cred ca în unele zone ar trebui stopat orice risc de contaminare cu autovehicule, centrale termice si orice masinarie de produs otrava rasei umane. Se gândeste cineva ca aceste planuri de ,,dezvoltare urbana” sunt de fapt ,,ucideri în masa”? Precum o camera de gazare la Auschwitz, doar ca timpul nostru petrecut în ,,lagarul” cu dioxid de azot este unul mai îndelungat dar cu acelasi deznodamând. România - cimitirul masinilor vechi, lenea mersului pe jos sau mândria de a nu urca în autobuz? Cred ca toate la un loc. Am acceptat o invazie de masini depasite doar din dorinta de a acoperi majoritatea frustrarilor. Lenea de a face efort fizic si-a facut loc în comportamentul românilor încetul cu încetul din anii 90 si pâna acum iar mândria si caderea gradelor de pe umeri atunci când ne urcam în autobuz sau tramvai; fac ca aerul pe care îl respiram sa fie unul înnecacios. Tinem la aerul proaspat la fel cum tinem la sortarea gunoiului. Gunoi menajer, plastic si metal, toate la un loc precum aerul plin de noxe, praf si mâzga adunate din toate intersectiile. Pâna când? Cât de des ne gândim la cât o sa mai traim sanatosi în aceste conditii? Ati mers cu bicicleta sau ati alergat în zone aglomerate? Simti cum înghiti praf si limba îti este plina de particule care îti irita gâtul. Imagineaza-ti ca e ca si cum ai face aerosoli în spatele unei tevi de esapament traind cu o nonsalanta naiva ca toate acestea nu te vor afecta. Supriza! Plamânii si creierul tau spun altceva! Riscul ca organismul tau sa cedeze de la o zi la alta este corelat cu nivelul acestor noxe distrugatoare. Spitalele de psihiatrie pline precum intersectiile din centrul orasului Povestesc asta cu apropiatii mei si le spun ca sunt pus pe gânduri de multa vreme cu privire la faptul ca în psihiatrie nu se mai respecta ,,calendarul de îmbolnaviri”. Îmi amintesc de perioada rezidentiatului în care perioada de vara era una lejera din punct de vedere a adresabilitatii bolnavilor în spital. Acum sectiile sunt pline, pacientii decompensati abia mai au loc în spital si numarul pacientilor tineri s-a înmultit covârsitor. Tineri abia iesiti din perioada adolescentei nu mai fac fata sarcinilor de viata si ajung la internare. Ne gândim la riscurile tehnologiei în exces, a dorintei prea mari de a tine pasul cu viata asta zbuciumata...Dar la riscul poluarii ne gândim? Sa ne puna pe gânduri si sa ne calauzeasca pasii înspre o viata mai curata... Sunt curios cât mai este pâna la primul proces intentat primariei sau statului pentru o decompensare psihica sau pulmonara pe seama traficului aglomerat si plin de noxe. Precum eu cetateanul care mi-am rupt janta masinii într-o groapa si dau în judecata responsabilul drumului cu pricina, asa eu, cetateanul îmbolnavit, dau în judecata responsabilul de zona aglomerata si poluata în care locuiesc. Mentionez variante demne si responsabile care puteau fi luate pentru a nu ma îmbolnavi pe mine si pe toti cei cu dorinta la o viata curata. Tu responsabilule colectionar de taxe si impozite, cum te aperi pentru acuzele mele ca mi-ai distrus sanatatea în mod voit si iresponsabil? Simt ca vor veni aceste procese într-un timp scurt si vor fi sustinute de toate studiile medicale pe acest subiect. Din studiul cercetatorilor pe mii de pacienti reiese ca expunerea copiilor la poluare îi poate îmbolnavi psihic cauzându-le tulburari la vârsta adulta. Asadar, daca poluarea aerului expandeaza decompensarile psihice si cresc riscul de sinucidere, atunci se impune o preventie prin îmbunatatirea calitatii aerului. Astfel, se va reduce presiunea pe serviciile de sanatate mintala, asa cum a afirmat si presedintele Colegiului Regal de Psihiatrie. Vreun plan de a dezvolta cartiere la marginea orasului sau chiar orase noi? Chiar suntem sufocati de aglomeratie, noxe, boli psihice, pulmonare si cancer. De ce, pentru ce si pâna când? V-ati gândit sa dezvoltati orase noi? Facem orase supraetajate si pline de boli sau dezvoltam populatia într-un mod sanatos? Exista planuri de arhitectura sanatoasa? Este nevoie de un ,,arhitect medical” care sa spuna: gata cu aglomeratia, dezvoltati în alta parte a orasului? Îi mai pasa cuiva de traiul sanatos al propriilor semeni? Puteti gândi si voi precum noi medicii, la sanatatea celorlalti? Speram la drone performante care sa ne transporte copiii la scoala sau luam masuri sanatoase din timp? Am obosit sa mai speram... Expunerea pe termen lung la poluare – afectarea memoriei Expunerea pe o perioada mai mare de timp la agentii poluatori din mediu conduce la un declin cognitiv. Asta se traduce prin afectarea memoriei care se poate complica cu tulburari cognitive si dementa. Din practica clinica va relatez faptul ca Dementa este un diagnostic întâlnit în fiecare zi. Numarul acestor cazuri a explodat în ultimii ani. În anii trecuti, acest diagnostic era întâlnit cel mai adesea la persoanele trecute de 80 ani. Nici Dementa nu mai respecta regula vârstei iar cazurile depistate sunt într-un numar îngrijorator. Stresul, poluarea, mâncarea plina de conservanti, aluminiul cât si faptul ca prea ne-am conformat vietii ,,moderne” reprezinta factori de risc pentru sanatatea noastra psihica si fizica. Ce e de facut? Avem nevoie de timp petrecut în natura, locuinta sa ne fie ferita de zgomote, poluare si sa ne înconjuram de plante verzi, flori si copaci. Ar fi indicat sa ne gândim mai mult la mentinerea unei vieti sanatoase atât pentru noi cât si pentru copiii nostri. Sa ne cerem drepturile, sa semnam petitii prin care sa blocam ,,lacomia” unora de a suprapopula zonele aglomerate, sa ne sortam deseurile si sa ne îndreptam spre protejarea mediului cât mai mult cu putinta. Oceane pline de plastic, orase intoxicate cu noxe, intersectii aglomerate, timp petrecut în traficul îmbâcsit si sanatatea noastra aflata într-o continua degradare precum topirea ghetarilor din Groenlanda si Antarctica. Ramânem inerti sau luam atitudine, ramâne la latitudinea fiecaruia dintre noi. Dr. Cozmin Mihai Medic psihiatru
