Președintele (sistemului nostru aproape perfect, marea Americă) „se fotoșopează” ca Papă, Superman și Faraon egiptean, îi admiră pe Putin și pe Kim Jong-un, se înconjoară de lingăi complet neprofesioniști, își disprețuiește aliații tradiționali, ia decizii contradictorii și își schimbă zilnic optica, în funcție de umori. Cum a reușit, prin urmare, un stat ideal, SUA, să eșueze așa? E în declin civilizația apuseană (id est americană), lucru despre care diverși analiști serioși vorbesc tot mai des, sau a a sosit mult-anticipata „idiocrație”? Articolul Politică suprarealistă apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
